Aproape toate sărbătorile din timpul anului sunt însoțite, în lumea satului, de produse speciale din aluat. Astfel, alimentele ritualice sunt numeroase, precum: colaci, colăcei, colivă, mucenici etc.
În ziua Sfinților Mucenici se încheie zilele babelor, zile capricioase ale îngemănării iernii cu primăvara, lăsând loc zilelor moșilor, zile calde.
Mucenicii sau „măcenicii” aveau semnificații legate de începutul primăverii, de un nou ciclu calendaristic, de echinocțiul de primăvară. Ei se mâncau doar în ziua de 9 martie, când în calendarul creștin ortodox sunt pomeniți cei 40 de mucenici.
Mucenicii erau preparați din aluat din făină de grâu și aveau forme antropomorfe (asemănător, ca formă, cu omul). Mucenicii reprezintă spiritul grâului, sacrificiul unei zeități solare și agrare, spune etnologul Aurel Bodiu, în volumul „Dorul fără obiect”.
În lumea satului, înainte de această sărbătoare femeile curățau casa și toată gospodăria. „Lucrurile muierești”, precum torsul, țesutul sau cusutul, dar și cele „bărbătești” (aratul, semănatul) era un interzise în această zi, deoarece „toți sfinții lui Dumnezeu se adună astăzi la Liturghie și țin sobor, dezghețând pământul și apa, spre folosul oamenilor”, spuneau bătrânii.
Astfel, „mucenicii sunt cei care alungă frigul iernii și aduc căldura”. Se făceau focuri prin grădini și după această dată se începea aratul, se pornea plugul. Era îngăduit în această zi doar semănatul cepei și al usturoiului, ca plante alimentare și cu valențe magice, împotriva forțelor răului. Totodată, se îndătina să dea de pomană „de sufletul morților”, după cum aflăm din volumul „Obiceiuri tradiționale din Transilvania”, semnat de cercetător Maria Bocșe.
În Moldova, mucenicii sunt numiți sfințișori și au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane (în memoria mucenicilor), și sunt copți din aluat de cozonac (făină, ouă, lapte, zahăr și drojdie), apoi unși cu miere și nucă sau, mai nou, cu nucă de cocos. Forma lor 8 este un simbol al infinitului și al uniunii cu Cosmosul, în aliniere cu mitul deschiderii Porților Cerului.
În Dobrogea se păstrează aceeași formă, dar mucenicii sunt mai mici și sunt fierți în apă cu zahăr, cu scorțișoară și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici.
În Muntenia, pe lângă brădoșii obișnuiți, se face o Uitată pentru morți, un mucenic mai mare, în formă de om, cu nas, gură, urechi, dar orb, pe care copiii îl joacă în jurul focului și care este dedicat celor morți care pe timpul anului au fost uitați. Pomenirea morților în ziua de Mucenici este răspândită în toate regiunile etnografice românești.
În Ardeal sunt cunoscuți ca optari sau mucenici, iar tradiția este preluată mai mult, din partea Moldovei.
Obiceiurile zilei de 9 martie formează un scenariu ritualic specific venirii unui An Nou: pregătirea hranei rituale (Sfinți, mucenici, Brădoși), curățenia de primăvară, beția rituală atestată de tradiția populară, deschiderea mormintelor și porților Raiului pentru întoarcerea spiritelor printre cei vii, aprinderea focurilor în curți și grădini, în fața caselor și pe câmp, curățirea oamenilor și a vitelor prin stropirea cu apă sfințită, bătaia pământului pentru a alunga frigul și a scoate afară căldura, aflarea norocului în noul an prin prepararea mucenicilor, culesul mierii și tăiatul primelor vii.
sursa info: Tradiții clujene, Wikipedia.
este parte a
