Dacă te încumeți să pleci la drum cu mașina din dotare în interiorul propriilor hotare naționale, riști să dai peste o mulțime de puncte de trecere. Stai la cozi interminabile până se face semaforul roșu sau până binevoiesc domnii de la CNAIR să te lase să îți vezi mai departe de drum. Și asta cam peste tot prin țară.
Să luăm câteva exemple din apropiere. Ca să traversezi Turda, ai de stat la vama de pe podul de peste Arieș, aflat în renovare de ani de zile, zeci de minute, verificate pe ceas. Al doilea municipiu al județului s-a transformat într-un veritabil punct de trecere spre județele străine Alba și Mureș. Vameșii de la Drumuri și Poduri îți indică, după ce te trec toate transpirațiile, cu paleta verde, că poți înainta izbăvitor spre alte zări. Dar nu prea departe. Până la următoarea frontieră în care se lucrează la drum.
Ieșirea pe la Vama Florești spre Bihor e ceva între chin și dor! De-a dreptul izbitor! Sau și mai și, în județul Alba de pildă, autonomia locală e chiar mai evidentă. Când treci de granița Sebeș spre destinația Alba Iulia, te uită viața în drum. Imensitatea celor 10 km între cele două localități separate de râul Mureș te face să îți pierzi mai bine de o oră. Aici nu îi mai întâlnești pe grănicierii de la CNAIR. Ei s-au mutat pe Autostrada Sebeș Turda pe care o tot inaugurează din 2016 încoace.
Ca să nu mai spun că frontiera între Sibiu și Vâlcea pe Valea Oltului e acolo de când circul pe drumul ăsta. Aici ai parte chiar de mai multe puncte de trecere, pentru că indiferent de sezon, de an, și sunt vreo 25 de când cunosc traseul ăsta, aici se lucrează și se fac reparații tot timpul. Totuși, drumul ăsta nu se mai finalizează în veci?
Sunt doar câteva exemple pe care le am la îndemână. Prin așa zisele puncte de trecere interne, sunt cu miile, treci mai anevoios decât prin cele 65 de frontiere externe, am numărat aici și porturile și aeroporturile, și te costă și mai mult. De 30 de ani tot plătim factura drumurilor și autostrăzilor din România.
este parte a
