Anul 1989 a pus capăt regimurilor comuniste din ţările din Europa Centrală şi de Est. România a fost singura ţară ex-comunistă în care trecerea la democraţie s-a făcut prin violenţă, prin ample proteste şi lupte de stradă şi în care conducătorii vechiului regim au fost executaţi. Scânteia care a declanşat focul ce a mistuit dictatura lui Nicolae Ceauşescu a apărut la Timişoara. Între 16 şi 20 decembrie 1989 a avut loc “Revoluţia de la Timişoara”, iar 21 decembrie este considerată prima zi a Revoluţiei în Bucureşti.
Răzvan Rotta, fotograful Revoluției clujene, îşi aminteşte evenimentele de stradă din Decembrie 1989.
„Decembrie 1989 un an extrem de important în istoria țării noastre. Un an în care s-au schimbat radical multe lucruri, inclusiv viața. Atmosfera o simțeam cu toții foarte încărcată din toamna acelui an (mă refer la noi, oamenii simplu, nu la politicieni) care ascultam permanent Europa Liberă și auzeam ce se întâmplă în țările așa zisului lagăr socialist. Încetul cu încetul am auzit aceste lucruri, am continuat cu ascultarea postului, însă ne interesa ce se întâmplă la Timișoara. Era din ce în ce mai grav. A venit ziua de 21 decembrie cu evenimentele cunoscute în cluj în care au murit în jur de 40 de oameni și au fost răniți încă foarte mulți în Piața Libertății”, declară pentru Servus Cluj domnul Răzvan Rotta.
În 22 decembrie Ceaușescu a fugit. Conform fotografului Revoluției clujene, în acel moment lumea a răsuflat ușurată. Acesta ne-a împărtășit unul dintre lucrurile de care își amintește cu foarte mare drag din acele zile.
„În acel moment ne-am dat seama cu toții că regimul comunist a căzut. Au fost câteva zile care s-au estompat cu o euforie totală. Toată lumea era bucuroasă, zâmbea pe stradă, îți căuta privirea pe stradă ca să zâmbească, să te salute timid. Ne îmbrățișam, ne bucuram pur și simplu să ne revedem și să ne spunem: s-a terminat! Toată lumea dorea să ajute și nu știa cum să ajute. Îmi aduc aminte de mine. Eu stăteam atunci în cartierul Gheorgheni și mergeam cu mașina spre casă. De fiecare dată când mă îndreptam spre casă, în dreptul stațiilor de autobuz mă opream și urmăream dacă nu văd cumva o cunoștință, iar dacă nu, spuneam până unde mă duc și luam pe cine voia să vină. Voiam să duc eu oamenii cu mașina, nu să meargă cu troleibuzul”, mai povestește fotograful Revoluției clujene.
Foto: Răzvan Rotta
este parte a
