Atacurile de panică sunt forme specifice ale anxietății care presupun o activare fiziologică foarte puternică ce se manifestă prin diferite stări: palpitații, respirație neregulată, dureri de cap, greață, amețeală, tremur puternic, căldură puternică. Acestea sunt la nivel de fiziologie, dar atacul de panică constă și în partea cognitivă, adică gândurile care ne trec prin minte în momentul în care se activează panica.
“Unora li se întâmplă să fi avut o zi mai grea la serviciu, pur și simplu simt oboseala și m-am alimentat mental și am început să mă activez fiziologic. Atacul de panică mai poate apărea de la nopți nedormite, de la consumul excesiv de cafea. Gândurile apar prima dată, că înnebunesc, că o iau razna, ele declanșează fiziologia și apoi continuă cercul vicios între fiziologie și gânduri. Gândurile sunt în trei direcții: fie o iau razna, fie mor din cauza unui atac de cord, fie înnebunesc. Este un cerc vicios între fiziologia activată și interpretarea acestei activări. Mă gândesc că îmi bate inima prea repede și mor, mă sperie gândul și se accentuează stările”, explică psihoterapeutul, Gabriela Culda.
Până la instalarea atacului de panică durează circa 15 minute. La unele persoane poate să apară dintr-o dată, la alte persoane cu precădere la o anumită perioadă din zi. Se poate întâmpla și înainte de somn. Sau în anumite locații deschise sau închise, fie ele aglomerate sau nu, care creează anxietate.
“Tendința naturală în atacul de panică este să abordeze comportamente de siguranță. Sună rapid pe cineva sau cheamă pe cineva ca să preîntâmpine situația de a fi singur. Bine ar fi să ne gândim la alternative. Noi abordăm în terapie strategii de combatere în momentul în care omul este calm, liniștit. Ca el să poată ști cum să trateze acea fiziologie când va apărea. Multe persoane sunt copleșite de starea fiziologică din acel moment și nu pot gestiona nimic”, afirmă pshioterapeutul.
Ce soluții există? Persoanele care trăiesc astfel de stări trebuie să își restructureze cognitiv gândurile, astfel încât să dea o interpretare realistă: “Gândul vine astfel. Am crezut că mor de 100 de în ori în tot atâtea atacuri de panică și tot n-am murit. Soluția presupune decatastrofarea, adică să nu mă gândesc că inevitabil voi avea un atac de panică. De multe ori persoanele evită să meargă în multe locuri sau să facă anumite activități. Să accepte omul că până la urmă dacă mai face un atac de panică nu-i moartea de pe lume. Până când nu accepți realitatea cât mai liniștit, absolut orice gând de genul că pățesc ceva va declanșa o fiziologie puternică”.
În terapie se mai face confruntarea cu fiziologia în contexte controlate. Persoanele învață să facă anumite exerciții care provoacă o amețeală sau o respirație inadecvată, astfel încât să tolereze acele senzații fiziologice și să nu le mai lege de un eventual pericol, ci pur și simplu să vadă că poate să apară acea fiziologie fără să se întâmple nimic.
“Aceste strategii nu se fac direct în momentul în care apare atacul de panică, ci între atacurile de panică, ca omul să-și dea seama că are niște gânduri, niște sintagme pe care trebuie să le controleze. Prima dată se evaluează și se află care este principala frică a omului în momentul atacului. Fiecare om are niște gânduri la care este mai sensibil. Acolo trebuie atacate în mod direct. Atacurile de panică sunt doar momente culminante care amplifică foarte tare niște îngrijorări care există în omul respectiv”, a încheiat psihoterapeutul.
este parte a
