Supranumit „sportul minții”, șahul are o istorie îndelungată, de peste o mie de ani. Se spune că acest joc a fost inventat în India, de către Sissa ben Dahir. Încântat peste măsură de minunatul joc, regele Shirham i-ar fi oferit inventatorului orice răsplată și-ar dori. Sissa ben Dahir a cerut ceva simplu la prima vedere: un bob de grâu pentru prima pătrățică a tablei de șah, două boabe pentru cea de-a doua, patru pentru cea de-a treia și tot așa pentru toate cele 64 de pătrățele ale tablei. Abia când a văzut că hambarele i se golesc și-a dat seama regele Shirham că Sissa ben Dahir i-a cerut o cantitate neînchipuit de mare de grâu.
Din India, jocul de șah s-a răspândit pe tot globul și a devenit cel mai popular sport al minții din lume. Și chiar dacă pare greu de crezut, șahul a influențat istoria omenirii. „Sinteza modificărilor a ținut mai mult de contextul social-istoric în care populația, zona, spațiul cultural, categoriile sociale iau legătura cu jocul. Modul în care politicul intervine și influențează regulile de joc este remarcabil. Cu atât mai mult am considerat mai importantă lucrarea lui Marilyn Yalom. Acesta era contextul în care o civilizație complet diferită, cea arabă, ia contact cu civilizația europeană. Marea majoritate a nobilimii din Europa de vest era analfabetă”, a explicat Horațiu Pirău, doctorand al Facultății de Științe Politice din cadrul UBB și Silver Member în cadrul Federației Engleză de Șah.
Horațiu și-a descoperit încă de mic pasiunea pentru șah. „Am învățat să joc șah de la tatăl meu, iar pasiunea o am de la vârsta de 5-6 ani. Erau alte vremuri atunci, am avut o șansă unică. Ulterior la vârsta de 9 ani, am aflat de un cerc școlar cu inițiative legate de sport. La școală am jucat o partidă și la final am avut cel puțin cinci cărți de șah din care să mă inspir ulterior acasă. Tatăl meu a fost un mare iubitor de șah și strângea foarte multe cărți”, povestește Horațiu Pirău.
Această pasiune i-a adus titlul de campion județean în 1995 și în 2001. Horațiu a jucat foarte mult timp șah în străinătate, unde a învățat toate tainele acestui joc. Acum încearcă să îi ajute pe alții să deprindă secretele șahului. „La ora aceasta pot să vă spun cel puțin trei jucători care joacă în nordul Italiei și doi de vârsta mea care și-au dat doctoratul în Brussels. Lumea, nu că a încetat să mai fie interesată de șah, dar nu a mai fost atât de susținut sportul acesta. Inițiativele nu prea au ajutat șahul în anii ’90 sau 2000. Sperăm într-o revigorare! De exemplu, la liceul teoretic „Bathory Istvan”, de aproape trei ani funcționează un cerc complet de șah. Avem copii practicanți începând de la clasa 0 până la clasa a 5-a pe care îi aduc părinții cel puțin o oră pe zi la șah. În sensul acesta putem spune că suntem un cerc activ. Noi am conceput inițiativa aceasta a șahului în școală, campionate între clase, în ideea de a micșora agresivitatea școlară. Fiind sociolog la bază, am constatat că abandonul școlar în rândul celor de clasa a8-a în județul Cluj este 25%. Acesta nu este un lucru bun, deoarece Clujul este un exemplu de oraș în țară”, explică Horațiu Pirău.
Celor care visează să devină mari maeștri internaționali, Horațiu le recomandă să joace cât mai multe partide. Nu doar ca să capete experiență, ci și pentru a înțelege cât mai bine acest joc și pentru a-și forma o strategie proprie. Aceștia trebuie încurajați să-și vadă propriile greșeli și mai ales să le accepte, pentru a le putea corecta pe viitor.
„Fiecare partidă dacă este scrisă și interpretată cum se cuvine, lasă o amprentă în urma ei din care putem învăța cu toții. Șahul lasă o grămadă de spațiu, de exprimare a creativității copilului. Este un pas înainte și ar fi benefic pentru buna lui dispoziție de acasă. Cu altă poftă poate să se apuce să-și facă lecțiile după o partidă de succes la șah. Le recomand copiilor care vor să se apuce să învețe șah, aceleași recomandări pe care le-am primit și eu la început. Doar așa îți poți da seama de drumurile greșite pe care le poți lua în dezvoltarea șahistică. Ar fi exagerat ca un tânăr să intre prea tare pe studiul șahului online, pe studiul bazelor de date legate de șah. Mutările în sine ascund o strategie. Trebuie prudență, să fim deschiși cu noi înșine, să fim dispuși să ne criticăm propriile mutări. De asta trebuie să-i încurajăm pe copii, să-și privească greșelile, un fel de autocorecție. Cu cât își privesc mai cu atenție propriile mutări, cu atât pot înregistra mai multe succese”, spune șahistul clujean.
De asemenea, concursurile de șah între școli ar fi benefice pentru pregătirea și dezvoltarea copiilor. „Șahul este o materie obligatorie în școlile din Armenia, Spania, Finlanda sau Cehia. Acestea sunt țări cu o veche tradiție în șah. Totuși, putem învăța din sistemul Federației Ruse, care face față cu succes cerințelor actuale. Mă refer la pregătirea dintr-o perspectivă academică bună. Contactul între generații ajută foarte mult dezvoltarea, nu atât a șahului cât a învățământului în general. Concursurile de șah ar fi foarte benefice pentru copii. Un concurs de șah în interșcoli ar fi binevenit, astfel ar descoperi că există soluții creative în poziții pe care copii aveau impresia deja că o cunosc,” crede Horațiu Pirău.
Cezar Leizeriuc
este parte a
