Recent, la gala extrordinară în aer liber, concertul de prezentare al stagiunii 100 al Operei Naționale din Cluj-Napoca, artiștii au cântat în fața Teatrului Național pentru mai bine de 4.000 de oameni. Atenția ne-a fost atrasă, și credem că nu numai nouă, de un artist care pare că s-a născut pe scenă. Cine îl cunoaște pe Petru Sorin Burcă poate afirma că este ”o figură” și în viața de zi cu zi, dar pe scenă, depășeste, de fiecare dată, orice așteptare! Servus Cluj a insistat să obțină declarații în exclusivitate de la el, în speranța că vom afla cum reușește să ne smulgă de fiecare dată aplauze sincere și prelungite. Interviul acordat este și el ca un spectacol, plin de umor și detalii, ca și cum, cortina nu cade nicicând peste viața unui artist, unul neobosit să ne cunoască și să ne cucerească pe noi, Măria Sa-publicul!
Un băiat albastru care a devenit bas
”În 1968, într-o frumoasă zi de 8 februarie, cică era soare strălucitor (dar cu dinți!), în jurul orei 13.00, la Spitalul Stanca, se năstea un copil albastrui și cu fundul la lume. Culoarea se datora faptului că avea cordonul ombilical înfășurat în jurul gâtului de trei ori. Una dintre cauze ar putea fi și faptul că, înainte de naștere, mama lui scuturase covoarele în curtea imobilului din Piata Mihai Viteazu, unde locuia. A primit numele de Petru, iar la insistențele surorii mijlocii a mai primit un prenume, Sorin, un iubit de-al ei de la gradiniță. Mirat și el de culoarea deosebită, tatăl, fericit că are și un băiat, a început să-l alinte, spunându-i “Pilu, stâlpul casei”. Mama, Tar Margit, a fost educatoare, apoi a devenit un învățător nemaipomenit de devotat meseriei sale. Tatăl băiețelului albastru, la insistențele soției sale, termină o scoală profesională și devine maistru-instructor. Având o mână fină și pricepută, în scurt timp devine un tâmplar desăvârșit care, printre altele, realizează mobilierul destinat sediului central al PCR, în prezent Prefectura Judetului Cluj. Sora cea mare, Burcă (Marton) Iuliana, a urmat Școala Sportivă de la liceul Bălcescu, apoi doi ani de îndrumare teoretică la Traian Vuia. Sora mijlocie, născută Burcă Simona (măritată Țupa) termină Liceul și Academia de Muzică, fiind în prezent membră a prestigiosului cor al Filarmonicii Transilvania. Mezinul (P.S. Burcă), studiază vioara la Liceul de Muzică, după care pleacă mândru și voios în Armata Română și revine în primăvara anului ‘89. Se apucă de canto la insistențele profesorului Emiliu Dragea, iar după câteva luni de pregătire cu dl.prof.Gheorghe Roșu, reușește să intre la Academia de Muzică, pe primul loc, în 1990. După facultate, devine Master în Interpretarea artistică. Între timp s-a căsătorit, iar peste un an a fost binecuvântat cu o fiică, pe nume Burcă Renata Sandra, care la rându-i a devenit muzician profesionist, momentan fiind profesor de muzică la Royal School.
Mărturisirile unui bas buffo
Prima întalnire cu “scena” a fost la 3 anișori. Croitoreasa care locuia cu noi în apartament m-a pus să cânt prima mea compoziție la pian pentru clientele care veneau la probă. Se numea “Cântec japonez”, apăsam toate clapele negre ale pianului de jos până sus și înapoi, după care mă ridicam tacticos și mă aplecam în fața asistenței pentru primirea aplauzelor. Au urmat producțiile și recitalurile din perioada liceului când trebuia să interpretez pe scenă la vioară tot ceea ce am învățat în decursul anilor. Mi-aduc aminte că aveam foooarte multe emoții!
Primul rol a fost Ambrosio din ”Bărbierul din Sevilia”, în 1991, pe scena Studio a Academiei de Muzică și țin minte că știam toate rolurile pe de rost fiindcă mergeam la toate repetițiile. Au urmat cele din primii ani de carieră, în care am fost perceput ca cel mai bun bas buffo (comic) din țară. Mi-am lărgit spectrul rolurilor și am adoptat toate genurile vocale posibile, în afară de manele. Pot afirma cu tărie că sunt destul de mândru și fericit de ceea ce am realizat până acum!
La un moment dat, în viața mea, a apărut o persoană care m-a ajutat din toate punctele de vedere, să cresc, atât profesional, cât și ca inteligență emoțională și gândire. Aceasta persoana dragă, pe care o iubesc din toată ființa mea, este Anca Mona Mariaș, care conduce minunatul cor de copii “Junior Vip”, renumit în țară și străinătate. Acest om minunat a devenit soția mea în 2014 și împreună încercăm să creăm o lume artistică mai bună, mai frumoasă și mai curată!
A fi natural pe scenă este ceva cu care te naști, dar nu ajunge. Trebuie tot timpul să studiezi, să cauți detalii despre epoca respectivă, să combini apoi cu muzica și rolul. Contează și propria naturalețe, pentru că personajele pe care le făureste un artist sunt trecute prin filtrul gândirii și prin sentimentele proprii. În orice caz, pentru mine orice rol înseamnă o construcție a personajului de la la A la Z. În concluzie, NATURALETEA unui rol este suma tuturor sentimentelor, experiențelor și legăturilor respectivului personaj, în strânsă legătura cu bagajul naturaleții în sine a artistului!
Satisfacțiile sunt diferite… într-adevăr aplauzele furtunoase (în orice domeniu) atrag după sine satisfacții inimaginabile, însă un om cerebral știe că pentru a le obține, trebuie să învețe cum și în ce fel poate impresiona publicul. Plus că, după aplauze, trebuie să existe o convorbire strictă între tine și artistul din tine, o analiză reală. Sfaturile pozitive nu trebuiesc ocolite fiindcă orice cântăreț își aude vocea din interior și nu din exterior, dar nici criticile, pentru că, se știe ”Ce nu te omoară, te face mai puternic!”. În artă, eu zic că nu exista rău, ci doar…nu atât de bine!
? 
Spectacolul de deschidere a Stagiunii cu numărul 100 al Operei clujene, desfășurat în aer liber, a fost ceva special. Opera Națională Română Cluj, este prima scena lirică a acestei minunate țărișoare și eu am fost foarte mândru să particip la acest eveniment. Am interpretat o arie din opera Faust de Ch.Gounod, întruchipându-l pe maleficul Mephisto, și, împreună cu soprana Diana Țugui, am reușit să destindem atmosfera din Piață cu duetul pisicilor de G.Rossini.
Urmează premiera ”Macbeth”, opera de G.Verdi, în 29 septembrie, unde sunt distribuit în două roluri de factură diferită, Banco- un general al armatei Regelui Scoției și un rol de doctor. În viitorul imediat, voi participa la Balul Palatului Culturii din Târgu Mures ca solist invitat. Începutul lunii decembrie este rezervat unui concert de arii, alături de soprana Paula Iancic, prezență efervescentă pe scenele operelor din Europa. Evenimentul va avea loc la pe scena Filarmonicii Oradea. Între timp, acasă, voi avea apariții în fiecare lună, în cadrul programului Operei Naționale Române Cluj.
Vă aștept cu sufletul deschis la operă! PS Burcă
Cristina Pintilie Șendrea
este parte a
