”M-am născut în orașul Târgu Lăpuș, județul Maramureș. Părinții mei, la fel și bunicii, sunt amândoi din satul Rohia, acel pământ al credinței cu mănăstirea din vis “Sfânta Ana”, încărcat de spiritualitate profundă. De aceea, spun mereu că m-a binecuvântat Dumnezeu cu un loc natal deosebit, cu origini sănătoase, adânc ancorate în ancestral, dar și cu o familie numeroasă și minunată, care are 13 membri. Sunt prima fiică venită pe lume din cele patru, adică trifoiul cu patru foi sau norocul casei. A doua este medic, a treia economist și ultima avocat, toate căsătorite, adăugând familiei două nepoate și doi nepoți adorabili, iată tot patru. Am studiat la Cluj Napoca. Am făcut Facultatea de Filosofie la Universitatea “Babeș Bolyai“ în paralel cu un curs facultativ de jurnalism și apoi dreptul la Universitatea “Dimitrie Cantemir”.
Tot auzim de români merituoși plecați în Italia, Spania, Anglia sau America. De data aceasta, am stat de vorbă cu o româncă aflată la peste 8000 de kilometri de țară, tocmai în China. Este vorba despre Felicia Nina Gherman, expert media din Cluj, care a ales calea străinătății în urmă cu 8 ani. Lucrează la Radio China Internațional, ca redactor al unei emisiuni în limba română.
CELUI CE ȘTIE SĂ AȘTEPTE, TIMPUL ÎI DESCHIDE PORȚILE (proverb chinezesc)
Ce te leagă de Cluj-Napoca, câți ani ai fost jurnalist aici? Mă leagă foarte multe lucruri și amintiri, începând de la pregătirea mea profesională, primul loc de muncă, prieteni dragi și foști colegi, până la buletinul de Cluj pe care l-am adus cu mine în China și căruia îi zâmbesc mereu cu nostalgie. Am ajuns în Cluj Napoca în toamna anului 1990 când am intrat la Facultatea de Filosofie a Universității “Babeș Bolyai“ și m-am îndrăgostit iremediabil de acest oraș, dorindu-mi să rămân acolo pentru toată viața. Iubesc enorm de mult acest oraș multicultural, cu un potențial extraordinar de dezvoltare, îi respir aerul atât de primitor, îi simt pulsul, atmosfera aceea încărcată de viață și, alături de Maramureșul meu drag, îl am în suflet și l-am adus cu mine pe continentul Asia, unde nu încetez nicio clipă să le vorbesc chinezilor despre România, și mai ales tinerilor chinezi dornici să descopere această țară. Am început să lucrez în presa din România, mai exact în Cluj Napoca, în anul 1995, imediat după absolvirea primei facultăți și am scris pentru săptămânalul Actualitatea clujeană. În anul următor, am fost angajată corespondent al Agenției de știri Mediafax, unde am lucrat până în 1997. Apoi, am început munca în Televiziunea Română, studioul teritorial Cluj, unde am fost reporter/redactor timp de 2 ani, după care am început activitatea în Antena 1. Aici am muncit cei mai mulți ani din activitatea mea în televiziune, aproape 10 ani, de la reporter/redactor, editor coordonator și redactor șef în studioul teritorial Cluj, până la funcția de editor desk în Antena 1 și 3 București, dar cu o pauză de un an, când am fost corespondent pentru PRO TV de la Cluj. După aceea, am ajuns în televiziunea NCN Cluj în calitate de producător general știri, ulterior, director programe, funcție pe care o aveam în anul 2011 înainte să plec în China.
Ai luat greu sau ușor decizia de a pleca în China? A fost o șansă extraordinară apărută exact în momentul în care îmi doream o schimbare radicală în viață. Sunt de 8 ani și 3 luni în China și nu regret nicio clipă decizia luată. Și dă-mi voie să îți spun o scurtă poveste care adeverește următorul proverb chinezesc: “Celui ce știe să aștepte, timpul îi deschide porțile.“ Înainte să ajung aici, habar nu aveam că există Radio China Internațional și că acest post de radio are și un departament mic în limba română. A fost o surpriză colosală, pentru că încă din studenție mi-am dorit să pot vizita într-o zi China. Îmi amintesc și azi cu emoție clipa aceea din anul 1996 când am primit o cutie în formă de inimă, îmbrăcată în interior în mătase roșie, cu trei cești mici pentru ceai pe care erau pictate motive chinezești și care era adusă tocmai din statul asiatic, pe care o păstrez și acum ca un semn al ulterioarei mele plecări în China. Era ca un simbol, pentru că m-a făcut să visez și mai mult la această țară îndepărtată și de fiecare dată când o țineam în mâini simțeam în suflet ceva cald. Inexplicabilă senzație atunci, dar care mi-a stârnit și mai mult curiozitatea și dorința și am început să caut apoi informații, cărți, filme documentare despre China, tot ce puteam găsi, copleșită fiind de cultura fascinantă pe care o descopeream. Așadar, conturam un vis frumos, fără să-l împărtășesc vreodată cuiva, ascuns în acea cutie cu cești pentru ceai. Și după aproape 15 ani, la sfârșitul anului 2010, aceeași persoană care mi-a dăruit prețiosul set de ceai, îmi trimitea un e-mail spunându-mi că este în China, că lucrează pentru Radio China Internațional și că departamentul în limba română are nevoie de un jurnalist român cu vechime și experiență. Dacă sunt interesată să trimit un CV și poate că norocul îmi va surâde. Copacul se bizuie pe rădăcină, omul pe inimă. În consecință, mi-am ascultat inima și după exact nouă zile eram anunțată oficial de radio că dorește venirea mea acolo și dacă răspunsul este afirmativ începem procedurile oficiale. Doamne, câte mișcări ale sufletului am simțit în acel moment, bucurie, neliniște, frică, emoție, fericire. Știam că era împrejurarea favorabilă pentru ca visul ce stătea răbdător în cutia cu cești pentru ceai să devină realitate. Cum vor primi părinții mei vestea, nu plecam în Europa, ci la peste 8.000 de kilometri distanță, a fost partea cea mai grea a deciziei. Însă mama, în înțelepciunea ei, a făcut ca lucrurile să pară cel puțin simple, deși știam bine ce-i în inima ei și mi-a spus așa: Du-te, nu mai sta pe gânduri. Cu siguranță ai nevoie de această experiență. Stai un an și vezi cum te simți. Pe noi, tot aici ne găsești. Procedurile au durat aproape șase luni și, la 1 iunie 2011, începeamrimul an contractual în calitate de expert media, așa cum scrie pe legitimație în limba chineză, în departamentul de limba română al Radio China Internațional. Un tărâm geografic și spiritual fabulos îmi deschidea porțile maiestuoase. China mă primea la ea acasă, devoalându-mi nepieritoarea sa cultură în experiențe de viață. Trebuie să recunosc că a fost, probabil, un yuanfen, așa cum spun chinezii, o întâmplare fericită, o întâlnire frumoasă între mine și China, pe care o trăiesc și o gust în fiecare zi. Și iată, sunt în cel de-al nouălea an contractual, reînnoit la propunerea colegilor chinezi.
Cum arată o zi de lucru obișnuită? Imaginează-ți o clădire imensă, cu 15 etaje, situată în vestul capitalei Beijing, în care lucrează aproape 2.000 de oameni. Aproximativ 200 sunt experți din toate statele lumii, restul chinezi. Redacțiile principale sunt în limba chineză, apoi urmează cele în 65 de limbi străine în care are programe și transmite Radio China Internațional. Fiecare redacție este alcătuită din chinezi și experți străini. În redacția de limba română, programele sunt pregătite de o echipă formată din 14 chinezi, toți vorbitori de limba română, și trei români, care asigură emisia nu doar pentru România, ci și pentru Republica Moldova. În 29 august 2019, redacția a sărbătorit împlinirea a 51 de ani de la prima transmisie în limba română, perioadă în care emisiunile au evoluat și au fost enorm de mult diversificate. Astăzi, limba română este promovată în China și prin intermediul New-media, redacția furnizând informații și programe pe Internet și tot mai multe materiale video. În fiecare zi, colegii chinezi traduc știri, rubrici, comentarii, analize, emisiuni etc din toate domeniile, din chineză în română. Misiunea mea este aceea de-a le corecta, edita și verifica, pentru a fi scrise corect în limba română, dar și din punct de vedere jurnalistic. De asemenea, îi ajut pe colegii chinezi la realizarea programelor pentru radio, a celor postate pe site-ul acestuia sau sunt implicată în proiecte video ori în proiecte de traducere a unor cărți și dicționare pe partea de documentare și editare. Împreună, încercăm să promovăm prin programele zilnice realizate relațiile dintre China și România, schimburile dintre cele două țări, să facem cunoscută China în România și România în China. Aceleași lucruri se fac în toate celelalte departamente. Radio China Internațional, care face acum parte din trustul China Media Group, alături de CCTV, televiziunea națională a Chinei și radioul național care transmite numai pentru cele 56 de minorități ale Chinei, este un proiect ambițios al unei țări care se schimbă și se dezvoltă cu o rapiditate uluitoare și, odată cu ea, schimbă lumea întreagă. Pentru mine, munca în acest colos media este o experiență unică și o continuă provocare.
Ce ne poți spune despre emisiunea ta? Am văzut că ai o activitate bogată, poate ne dai exemplu ceva ce te-a marcat în activitatea jurnalistică…Emisiunea mea se numește Cultura Chinei într-o ceașcă și o realizez împreună cu colega mea, Li Xin (numele românesc Alina, pe care l-a primit în timpul studiilor la Catedra de limba română a Universității de Limbi Străine din Beijing) din 2014 și este difuzată în fiecare sâmbătă, iar duminica în reluare. Timp de 20 de minute, depănăm povești din China sau din România, dar legate de China, alături de invitați deosebiți, descriem locuri pitorești, întâmplări fantastice, atmosfera de la un eveniment sau din timpul sărbătorilor, vorbim despre activitatea unei instituții, încercând să transmitem ascultătorilor Radio China Internațional, printr-o prezentare adecvată și diversificată, prin recitarea unor poezii sau a unor fragmente din operele unor poeți și scriitori chinezi și români prezentați, cât mai multe informații despre milenara cultură a Chinei. Emisiunea a fost recompensată, spre marea noastră bucurie, cu Premiul II (în 2014) și Premiul III (în 2015 și 2016) la categoria relatări speciale ale Radiodifuziunii internaționale din China, la decernarea celor mai importante premii din China acordate emisiunilor realizate pentru străinătate. Fiecare poveste pe care am descoperit-o în căutarea de subiecte pentru emisiune m-a marcat și îmbogățit în același timp, în unele chiar mă regăsesc. Dar insulele Zhoushan din Marea Chinei de Est au un loc aparte în experiența mea de jurnalist în China, unde am ajuns grație unui proiect al Radio China Internațional. 1.390 de insule cu suprafețe de peste 500 de metri pătrați fiecare, dintre care 71 au o populaţie de 100 de persoane, fac din acel loc cel mai mare arhipelag din China. Iubesc locurile care au o poveste, iar poveştile acestor frumoase insule îţi ating sufletul, căci însuși sufletul Chinei, autentic până-n adâncul lui, se dezvăluia în faţa mea, cu totul şi cu totul altfel decât ştiusem până atunci. Un loc plin de istorie, de mister, care își poartă poveştile cu atâta demnitate, încât îmi era teamă ca nu cumva să-i stric farmecul şi magia cu pașii și respirația. Insulele m-au atras şi fascinat şi datorită arhitecturii caselor care este în stil mediteraneean. Sentimentul că eram acasă a fost pregnant pe tot parcursul șederii mele în zonă. A fost locul perfect unde am descoperit poveşti foarte interesante ale pescarilor care au avut un impact emoțional puternic asupra mea, am mers cu ei la pescuit, am stat în casele lor, unde am fost primită cu multă căldură, am mâncat peştele şi fructele de mare cele mai gustoase din China, iar punctul culminant a fost urcarea pe Muntele Putuo, unul dintre cei patru munţi sacri ai budismului în China, situat de fapt pe o insuliță de numai 12 kilometri pătrați. Este o zonă pitorească, unde muntele, marea şi cultura religioasă se îmbină armonios. Insula este plină de peşteri mistice, văi liniştite, stânci proeminente şi plaje aurii. În vârful muntelui sălăşluieşte statuia lui Bodhisattva Avalokitesvara, o zeitate a compasiunii, a milei şi a blândeţii şi protectoarea familiei. Insula adăposteşte trei temple mari – Puji, Fayu şi Huiji, acestea fiind printre cele mai impresionante şi mai elaborate temple din China. Acolo merg, an de an, peste 30 de milioane de credincioşi budişti din toată lumea. Am numit acest munte, poezia liniștii. Un alt loc care mi-a adus aminte de zăpezile de acasă, din copilărie, din Maramureș, este orașul Harbin din nord-estul Chinei, unde se desfășoară, în fiecare an, Festivalul Gheții și Zăpezii. Artişti din lumea întreagă înalță, acolo, un imperiu al gheții și zăpezii şi o lume de basm. Frumuseţile şi splendorile în gheaţă, muzeul sculpturilor imense de gheaţă şi veritabilul Festival al Gheţii şi Zăpezii, fac din acel loc, unul din care nu mai vrei să pleci, în ciuda frigului ce te împresoară. Și câte alte exemple ți-aș mai putea enumera, dar vreau neapărat să îți spun că ceea ce m-a impresionat cel mai mult la poporul chinez este disciplina şi mobilizarea lui exemplară. Chinezii sunt crescuți cu credința că societatea, comunitatea este pe primul loc, bunăstarea acesteia fiind mai importantă decât fericirea individuală. Principiile taoismului şi confucianismului sunt considerate fundamentale de chinezi pentru cultura lor. Aceste valori tradiționale sunt preţuite și astăzi, de aici modul detașat și degajat în care se comportă, în care privesc lumea, în care relaționează cu ceilalți. Au au adânc respect pentru tradiție, sunt foarte mândri de națiunea și cultura lor și foarte conştienţi de importanta lor contribuţie adusă dezvoltării civilizaţiei mondiale.
Cât de des vii în România? Mă întorc o dată pe an în România, de obicei vara și stau trei săptămâni cât este concediul conform contractului de muncă, perioadă pe care o petrec mai mult timp cu familia, mă întâlnesc cu prieteni, merg în vizită la rude sau în locuri de care îmi este dor. Mănânc pâinea de casă și brânza noastră cât să îmi ajungă pentru încă un an, aici fiind greu de înlocuit. Pâinea chinezilor este orezul sau mianbao, un fel de pâine făcută la aburi, iar brânza lor este tofu făcut din soia, dar al căror gust este departe de cel de acasă.
Ai lansat o carte, te vei opri aici sau ai și alte proiecte literare? Am lansat volumul “China în povestiri” realizat cu sprijinul financiar al Radio China Internațional în iulie 2018 la București, Târgu Lăpuș și Cluj Napoca, la sfârsitul lunii august 2018 la Târgul Internațional de Carte de la Beijing, standul României, și în noiembrie 2018 la Catedra de limba română a Universității de Limbi Străine din Beijing. În carte am surprins, în 29 de povestiri, trăirile și sentimentele mele la întâlnirea cu locuri splendide și oameni ai Chinei de azi, care își continuă existența construind-o pe valorile tradiționale și fundamentale ale unei culturi impunătoare ce inspiră mereu și adaptându-se continuu la influențele actuale. Influențe care reprezintă totodată mari încercări și mari provocări, la care răspunsul îl știm cu toții, tocmai prin ascensiunea economică și culturală, și nu numai, a Chinei zilelor noastre. Subiectul China este în sine unul foarte incitant, foarte atractiv. Nu se poate să scrii despre China fără să nu te uimești, fără să nu fii surprins de dimensiunile uriașe ale oricărui fenomen, de orice natură. Ori tocmai din această pricină există riscul ca însemnările despre China să semene, cumva, între ele. Ca să evit acest lucru, am decis să scriu altceva. Să scriu povestiri despre oamenii Chinei din diverse zone, nu despre uluitorul fenomen global care este China de azi. Să scriu despre viața reală a celor care fac din străvechea Chină, puterea mondială de azi. Să spun poveștile descoperite de mine cititorilor români într-o reverie de cuvinte, pline de înțelesuri, inserând în texte dialogurile mele cu personajele cărții. Cartea a apărut la editura Indart din București. Și pentru că mai am multe lucruri de spus despre experiența și viața mea în China, voi continua să scriu, având în lucru și alte proiecte literare, despre care voi vorbi la timpul potrivit.
Sunt mulți români în zona în care locuiești, putem vorbi de o comunitate? Sunt în jur de 500 de români în toată China, peste 100 la Beijing. Majoritatea sunt studenți, masteranzi, doctoranzi, care vin, stau o perioadă scurtă de timp și apoi pleacă. Nu putem vorbi despre o comunitate de români în China, așa cum avem în Italia, Spania sau în alte țări. Ca o pată de culoare, îți voi spune că am cunoscut la Beijing trei românce căsătorite cu chinezi, venite de multă vreme aici și care au acum copii, unul dintre ei este deja student. Majoritatea întâlnirilor între români au loc la evenimentele organizate la Ambasada României la Beijing și la Institutul Cultural Român.
Cunoști chinezi care stau în România? Da, cunosc chinezi care stau în România și chinezi care locuiesc aici dar merg des în România pentru afaceri. Cunosc chinezi care iubesc România la fel de mult cum își iubesc propria lor țară, care și-au dedicat toată viața traducând opere literare din română în chineză și din chineză în română, chinezi care au contribuit la clădirea de punți între Marele Zid și Carpați, chinezi care atunci când vorbesc despre România își duc mâna dreaptă la inimă și lăcrimează.
Cristina Pintilie Șendrea
este parte a
