Istoria Serviciului de Ambulanță din Cluj: de la vechile Dacii Break, la noile tablete de “observație” a pacienților. Când și în ce condiții a fost înființat

Ziua Națională a Ambulanței din România se sărbătorește în fiecare an pe data de 28 iulie. Prin urmare, astăzi, se împlinesc 115 ani de când s-a înființat Serviciul de Ambulanță în București. Totuși, puțini știu că, de fapt, în urmă cu 130 de ani a fost creat Serviciul Mobil de Urgență la Cluj. Medicul specialist în medicina de urgență, Horia Simu, care totodată este și managerul general al Serviciului de Ambulanță Cluj din anul 2004, a explicat întreaga evoluție a desfășurării intervențiilor din trecut până în prezent.

Istoria Serviciului de Ambulanță Cluj

“Pe 28 iulie 1906, la București a fost înființată prima societate de Salvare de profesorul Nicolae Minovici cu deviza <<Totdeauna și tuturor, gata pentru ajutor>>. Aveau un echipaj format din vizitiu și un sergent de oraș sub îndrumarea lui Minovici. Totuși, puțini știu că în Cluj exista Serviciul Mobil de Urgență din 1891, adică o societate de Salvare. În urma unor discuții, în 27 ianuarie 1892 într-un local din centrul orașului se înființează Societatea de Salvare. După cinci ani, s-a mutat în spațiul din clinica de Maxilo-facială de pe strada Moților, actuala clinică. Deci la Cluj s-a înființat cu 15 ani înaintea Bucureștiului.

Avem în arhivele noastre un registru în care scrie că înainte era o trăsură trasă de calul Gyuri. Trăsură cu targă, având un doctor, un felcer, un vizitiu, dar și o trusă de medicamente. Clujul avea 40.000 de locuitori pe vremea respectivă. Erau în jur de 10 cazuri pe noapte, 10 pe zi, majoritatea erau de ordin traumatologic, stări febrile, nașteri, stări de ebrietate. Pe atunci se foloseau anumite tratamente, de pildă pentru leșinurilor se făcea inhalație de amoniac. Epilepticii erau ajutați cu o gură de coniac. Pentru durerile de stomac și nu numai, se administrau 5 picături de Opium, medicament adus din India, China, marfă la mare preț pentru orice fel de durere. Înțepătura de insecte era tratată cu amoniac, iar cei care ingerau sodă caustică, li se administrau 6 picături de oteț.

Sediul actual al stației de Salvare a fost înființat în 1928, pe strada Horea, unde activează și în prezent. Clădirea a fost bombardată în timpul războiului până la temelie. Apoi s-a refăcut în perioada comunistă”, ne povestește managerul Serviciului de Ambulanță Cluj, Horia Simu.

Ziua Națională a Ambulanței în România

“În primul rând le urez colegilor mei ‘La Multi Ani’ și le mulțumesc pentru efortul pe care îl fac zi de zi, pentru anul care a trecut, deoarece a fost unul unic. Un an în care a trebuit să ne adaptăm de la o zi la alta, un an cu foarte multe necunoscute. Peste 110.000 de intervenții au venit dinspre 112. E mult, e puțin, nu știu. În afară de Serviciul de Ambulanță București-Ilfov care deservește 7 milioane de oameni, Clujul și Timișoara sunt la egalitate ca număr de solicitări pe lună, dar și pe an. Aceastea sunt statisticile. Nimeni nu a renunțat, nimeni nu și-a dat demisia de aici, de la Cluj. Le doresc să rămână aceeași oameni cum au fost până acum. Noi pe viitor dorim să creștem capacitatea lor profesională. De asemenea și numărul de mașini și infrastructura”, transmite Horia Simu.

Astăzi n-a avut loc vreo paradă la Cluj, deoarece de la ora 9 jumătate dimineață până la ora 11 nu mai era nicio Ambulanță în curtea sediului din cauza codului Galben de caniculă.

“Prefer în schimbul unei parade, mulțumirea internă a fiecăruia pe care i-am ajutat. O să ne întâlnim noi într-o zi poate mai liberă în cadrul nu neapărat festiv. Deoarece contează foarte mult relațiile umane. Pentru cei care lucrează și cei care sunt pe teren nici n-am putut face ceva evenimente, deoarece este cod galben de caniculă. Dacă acum mă uit în curte, nu este nicio Ambulanță. Toate sunt plecate la cazuri. Să știți că și cei care merg la cazuri, merg în aceeași caniculă. Zicea un coleg din Africa de Sud <<Toți suntem din aceeași oase și mușchi, numai că unii sunt antrenați să reziste un pic mai mult decât ceilalți, dar la fel cu sentimente, emoții>>”, precizează managerul Serviciului de Ambulanță.

“Vreau mașini care să aștepte urgențe, nu urgențe care să aștepte mașini!”

Din cauza numărului mare al incidentelor, dar și al situațiilor urgente, ambulanțele nu au fost un punct forte. Este nevoie de o nouă infrastructură, precizează medicul.

“Tot timpul se vor intensifica nevoi. Au apărut drumuri modernizate, autostrăzi, curse frecvente de pe aeroport. Toate acestea creează potențiale vulnerabilități. A apărut și această pandemie care a arătat, de fapt, că avem nevoie de mai mult. Ne trebuie infrastructură, chiar și acum vreo șase ani spuneam că este nevoie de un Spital de Urgență Regional Unic și un număr mai mare de personal, implicit mașini. Eu sper să se mențină acest program de reînnoire autosanitarelor, dar și al mașinilor. Fiecare mașină are un număr de ani, avem mașini noi, dar și vechi pe care le ținem în propriul service”.

În 2002 a fost începută o reînnoire a parcului auto, fiind accelerată prin 2007, astfel încât, în 2009, Serviciul de Ambulanță Cluj să fie primul din țară care renunță la acele “celebre” Dacia Break. Pe atunci perfuzia trebuia ținută separat într-o mână, pe geamul mașinii.

“Erau acele mașini vechi cum mai apar prin filmele rusești. Acele Ambulanțe în care era un spațiu, nu o targă, în care puneai un pacient și în rest, sincer, Dumnezeu cu mila. Ca să pui o perfuzie îți trebuie cădere. Dacia din vremea respectivă nu era făcută pentru așa ceva. Așa ceva nu mai există. Acum există dotări minimale ale fiecărei mașini și a cabinei medicale cu aparatură și, bineînțeles, instruirea profesională a fiecăruia care lucrează pe o astfel de mașină. Chiar și acestea sunt în evoluție. Au apărut aceste tablete care înlocuiesc fișele de observație în care se vor evidenția tot. De la ce ai făcut acolo pe teren, la consum de medicamente sau alte detalii”, mai adaugă medicul.

Serviciul Ambulanței nu este unul deloc ușor, oboseala zilnică fiind unul dintre factorii principali care-i influențează pe cei din acest domeniu.

“Trebuie să ai o anumită rezistență atât fizică, cât și psihică. Să nu uităm că la sfârșitul programului de lucru, colegii mei se întorc acasa la cei dragi. Nu știi la ce cazuri a fost fiecare. Poate în ziua aia ai fost la un accident de circulație cu o persoană decedată, poți să vezi situații critice. Sunt situații care te impresionează, ai nevoie de o latură psihică puternică.

Avem provocări zilnice, dar și lucruri frumoase. Astăzi mi-a spus un echipaj că Robi, băiatul cel care stă prin intersecțiile centrale cu suveniruri și tot ce trebuie pentru interiorul mașinilor, s-a apropiat de fiecare Ambulanță și a zis La Mulți Ani. Bravo lui, îl felicit”.

Odată cu trecerea anilor s-a schimbat și nu prea situația apelurior nejustificate la 112: “Există persoane care zic <<Nu mă interesează, trebuie să veniți>>. Mi-a zis o colegă dintr-un sat din Cluj că un pacient a sunat, deoarece are o alergie majoră și să vină Ambulanța. Acolo s-a dus Ambulanța, la 40 de km, ca mai apoi să descopere că era de fapt mușcat de purici și avea nevoie doar de o cremă pe care putea să o cumpere de la farmacie. Am văzut o statistică și pe Londra și pe alte orașe mari din Europa. Peste tot există astfel de cazuri”, încheie Horia Simu.