Cu toate că Vlad Pop și-a propus inițial să ajungă pe vârful Elbrus (5.642 de metri), condițiile epidemiologice și carantina din zona respectivă a Rusiei l-au împiedicat să-și ducă planul până la capăt. Nevoit, dar și ambițios din fire, ultramaratonistul nu s-a lăsat mai prejos și a reușit să escaladeze cu brio Mont Blanc, cel mai înalt vârf din Europa de Vest (4.810 metri). În încercarea de a strânge alături de Asociația Magic suma de 1.200.000 de lei pentru bursele a 200 de copii bolnavi de cancer, Vlad a contactat aproximativ 15.000 de companii pentru o oferi un sprijin financiar.
Ultramaratonistul a “consumat” o doză impresionantă de efort fizic în decurs de o săptămână. Înainte de escaladarea vârfului Mont Blanc, una care a durat 13 ore dus-întors în perioada 1-2 septembrie, Vlad a alergat 42 de km la Forest Run, pe 29 august, la Predeal. Ba mai mult de atât, după coborârea de pe munte, a alergat 21 de km la București pentru crearea unui spațiu de joacă la Spitalul de Copii.
Pentru a putea duce la bun sfârșit toate provocările din diverse locații, Vlad a condus 4.500 de km cu mașina.
Escaladarea și coborârea de pe Mont Blanc
“Înainte să ajung în Franța, am alergat 42 de km la Forest Run, pe 29 august, la Predeal. Am condus spre Cluj, am terminat bagajul pentru ascensiune și am plecat spre Franța. Am dormit o noapte între Slovenia și Italia, iar apoi m-am întâlnit cu Cătălin Dobre care este un ghid acreditat acolo. Am făcut împreună un plan de bătaie cum să urcăm pe Mont Blanc (4.810 metri).
Pentru că nu am reușit să facem o rezervare la Gouter (3.863 m), ultimul refugiu înainte de vârf, a trebuit să rezervăm două paturi la primul refugiu. În total, pe tot traseul există trei refugii. Acolo, Brigada Blanche (Brigada Albă), un fel de Jandarmerie Montană nu te lasă să urci pe vârf dacă nu ai cazare la unul dintre cele trei refugii. Pentru siguranța ta, te întoarce dacă nu ai rezervare ca să nu te recupereze ulterior de pe undeva căzut sau blocat”, ne-a explicat ultramaratonistul Vlad Pop.
Refugiile de pe Mont Blanc arată precum cele de la Călțun (Munții Făgăraș): “Într-o zonă ai camerele, iar în cealaltă bucătăria. La primul refugiu unde am stat, la Nid D’Aigle (2.412 m), am putut să ne odihnim câteva ore, am mâncat, iar la 2 jumătate noaptea am plecat spre vârf. Am plecat pe întuneric ca să prindem acolo răsăritul, primele raze de soare”.
La al doilea refugiu, Tete Rousse (3.187 metri), Vlad împreună cu ghidul său, Cătălin Dobre au ajuns după 80 de minute, după un drum plin de poteci și pietre: “Ne-am schimbat încălțămintea, hainele ude. Ne-am luat niște bocanci mai tehnici. În cele din urmă am ajuns la Gouter, ultimul vârf după o oră și 45 de minute. Este o porțiune cu alunecări de piatră la un moment dat, acolo. Mulți alpiniști au murit acolo din cauza pietrelor desprinse de pe versanți. Am fost așa ‘piele de găină’, deoarece ne-am apropiat de trecătoarea aceea și se auzeau cum cad pietrele. Așa că am stat puțin și am tras aer în piept, dar până la urmă a fost bine.
Ulterior ne-am luat colțarii, deoarece acolo urma o porțiune de gheață, crevase și ne-am legat o coardă între noi. Cătălin a mers în față, iar eu în spate. În cazul în care cădeam sau se rupea gheața și cădeam într-o crevasă, să putem să ne asigurăm între noi”, ne povestește Vlad Pop.
Mont Blanc, primul munte escaladat de ultramaratonistul clujean: “Sincer, a fost grea urcarea, deoarece a fost primul meu munte, prima ascensiune. A fost fără aclimatizare, a fost un efort considerabil. Tot timpul gândul a fost la copii, la voi, la toți prietenii mei care s-au rugat și m-au susținut. Undeva la 09:50 am ajuns pe vârf, bucuroși, storși de energie. Am stat acolo 10-15 minute, atât am putut. Este o senzație uimitoare să te afli deasupra lumii, deasupra Europei. Era senin, era soare, se vedeau toate vârfurile la 360 de grade.
Dacă urcarea a fost grea, coborârea s-a arătat și mai dificilă, completează Vlad: “Totuși, cea mai grea parte este coborârea. Stratul de zăpadă era în toată regula chiar dacă e sezon de vară-toamnă. Ne uitam în crevase și nu le vedeam capătul. Ca priveliște, ca experiență, ca trăire este incredibil. Nu neapărat atingerea vârfului este partea cea mai frumoasă. Călătoria în sine, experiența, lupta cu mintea ta, fiecare gură de gură pe care te lupți să o tragi. Uneori aveam impresia că inspir și nu trag destul oxigen. Cu fiecare pas pe care îl făceam, aerul era tot mai rarefiat”.
La coborârea spre Gouter, primul refugiu, se află o potecă de 30 de centimetri de unde se poate admira în “suspans” priveliștea: “În stânga ta este Italia, în dreapta, Franța. Este o senzație, așa, de smerenie. Te bucuri de peisaj, dar în același timp trebuie să fii atent, pentru că, dacă ți-ai agățat colțarul de pantalon sau dacă ai călcat greșit nu te mai oprești până în refugiul spre Italia sau cel din Franța. Este practic un hău.
Resursele erau pe terminate și am oprit la un moment dat să mâncăm pentru că ne simțeam epuizați. Ajunsesem cu bine apoi la refugiu și îmi amintesc că erau alți trei alpiniști care urmau să urce și am strigat așa, din tot sufletul că am reușit. Imediat am izbucnit în plâns pentru că era o eliberare, o bucurie imensă a muncii de 6 luni, a pregătirilor, a efortului”, adaugă ultramaratonistul.
13 ore a durat escaladarea Mont Blanc, dus-întors: “De la primul refugiu am plecat de la 2 jumătate noaptea și am ajuns pe vârf la 09:50. Deci 7 ore jumătate. Am stat cam o oră la refugii să ne schimbăm hainele, să mâncăm, să bem apă. 6 ore jumătate urcarea propriu-zisă. În total, 13 ore dus-întors, cu tot cu oprit.
Pe vârf aveam pulsul de 110, la 4.810 metri. Aveam un puls bun. Alții au 156, cam acesta este pentru efort”.
VIDEO de pe vârful Mont Blanc:
FOTO și VIDEO de la baza Mont Blanc:
După ce a coborât de pe Mont Blanc, Vlad Pop s-a odihnit și a plecat spre București să alerge 21 de km pentru a se putea realiza un loc de joacă la Spitalul de Copii din Brașov. În două zile a condus 2.000 și ceva de km: “M-am simțit bine la București, am fost însoțit de prieteni, de alți alergători. Efortul a fost resimțit altfel”.
Artic Ultra 6633, februarie 2022
“O să discut cu Ambasada României în Rusia să vedem dacă se poate, dacă nu, să găsim planul B. Poate va fi Kilimanjaro sau unul din cele 7 vârful. Pentru un eventual Everest ar trebui să mă antrenez mult mai bine. Până la 8.800 și ceva de metri e cu totul altă ligă, alt efort. Până la Artic aștept frigul să pot să alerg în zăpadă. Să trag cauciucuri pe zăpadă prin pădure. O să continui și antrenamentul de cardio două zile pe săptămână pentru că mi-a prins foarte bine.
În fiecare lună avem câte o ședință pe Zoom cu organizatorii. Discutăm despre antrenament, sanie, schimbări, dar e prea devreme să mă pronunț. Peste o lună vom afla dacă vom merge, dacă cei de acolo au sprijin de la comunitatea din teritoriul nordic. Acolo nu există spitale. E dificil să ajungi cu 30 de persoane din toată lumea și să intri în contact cu acea comunitate vulnerabilă”, precizează Vlad.
Planurile Asociației Magic
“Ne propunem să strângem 1.200.000 de lei prin cele două curse nebune, Mont Blanc și 6633 Artic Ultra care va avea loc în februarie 2022. Cu ajutorul prietenilor am reușit să strângem până în acest moment 638.000 de lei, deci jumătate din sumă. Sunt optimist, dar și muncesc mult. Am sunat undeva la aproximativ 15.000 de companii cărora le-am cerut ajutorul. Dacă aș sta pe canapea nu ar fi fost o susținere atât de mare”.
Bursele MagicEDU susțin financiar 200 de copii bolnavi de cancer pe o perioadă de un an. Ele au o valoare de 500 de lei pe lună pentru fiecare copilaș. Practic 6.000 de lei va fi ajutorul pe an acordat unui copil bolnav de cancer”, a încheiat ultramaratonistul.
Cum poți ajuta?
Companiile pot ajuta redirecționând 20% din impozitul pe profit din primul trimestru al anului 2021: https://asociatiamagic.ro/contract/
Donați 2 euro, trimite BURSA prin sms la numărul 8844
Donați online: https://magicamp.galantom.ro/fundraising_pages/view?id=20156&fbclid=IwAR0dwnVi8Z5aHbD24z8KQJQ0hlwD_-2LFLl7xBlHc31_DkVc-2OJ-uojgqk
este parte a
