Mulți români își sărbătoresc ziua numelui azi 23 aprilie, datorită importanței acestui sfânt în cultura și tradiția ortodoxă. Sunt peste 1 milion de români care se petrec de Sfântul Gheorghe. Mai precis peste 720.000 de bărbați și 183.156 de femei.
Calendarul ortodox conține informații esențiale despre Sfânta Scriptură, sfinți și evenimente importante de comemorare, asociate cu fiecare zi a anului. Biserica a stabilit reguli speciale referitoare la post și sărbători, care corespund cu zilele săptămânii sau cu perioadele din an în raport cu sărbătorile principale.
Sfântul Gheorghe este sărbătorit în mod tradițional pe 23 aprilie, dar în unele situații, cum ar fi atunci când această dată cade în Săptămâna Mare, sărbătoarea poate fi mutată. Anul acesta, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, este sărbătorit într-o zi de marți. Deoarece această sărbătoare coincide cu Postul Paștelui, creștinii ortodocși vor avea permisiunea de a consuma ulei și vin în această zi.
Evlavia creștinilor pentru Sfantul Mucenic Gheorghe se vede și astăzi în numărul mare de biserici și manăstiri care îi sunt închinate, precum și prin numărul însemnat de oameni care îi poartă numele.
Tradiții și obiceiuri
Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, sau Sângeorzul cum este numită în calendarul popular, era marcată în vechime în lumea satului prin diverse rituri, practici și gesturi, care aveau menirea să asigure protecția oamenilor, a casei, a animalelor, dar și rodul pământului. Acum, la Sângeorz, era momentul când se formau turmele de oi și urcau la munte, așadar, în această zi începea anul pastoral. Se aprindea și focul viu, care era dus la stânile din munte și era păstrat nestins până la coborârea oilor, toamna, în vatra satului. Tot acum, în unele zone, se obișnuia să se pună „brazdă de glie înverzită” pe pragul porții și al ușilor casei, iar pe la „colțurile ștreșinilor” ramuri verzi , pentru a fi îndepărtate toate spiritele rele care se credea că vin în noaptea premergătoare sărbătorii să ia mana vitelor și laptele turmelor de oi.
Tot în acest scop se puneau pe la ferestre plante cu valențe magice și vindecătoare, precum: rostopască, leuștean, usturoi, de care să se teamă „străjile luătoare de mana laptelui”. Un alt obicei general întâlnit în tot spațiul românesc era purificarea prin rouă și prin apă. Tinerii, în special, în dimineața zilei de Sângeorz, se tăvăleau prin iarbă și se spălau cu rouă pe față și pe ochi, pentru a scăpa de boli și de dureri tot anul. Tot așa, în zori de zi, femeile luau „apă neîncepută” din izvoare și fântâni, apoi stropeau cu această apă casele, pe membrii familiei, animalele din gospodărie, oile în staul, trecătorii pe drum și livezile, pentru a fi feriți de tot răul.
Tot așa, exista un obicei intitulat „împroratul” sau udatul fetelor de Sângeorz. Era o purificare prin apă, menită să le aducă noroc, sănătate, fertilitate, să le meargă toate de-a lungul anului și în viață așa cum curge apa limpede și ploaia roditoare. Așa că, în dimineața acestei zile, feciorii mergeau pe ulițele satului și prindeau fetele, după care le duceau la fântână sau la râu și le stropeau cu apă, totul într-o stare de bucurie și de voie bună. Nu se supăra nimeni, dimpotrivă, era mare supărare și îngrijorare în casa fetei dacă a rămas „neîmprorată”, după cum aflăm din volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”, editat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, autor cercetător etnolog Maria Bocșe.
Legat de fete, mai exista un obicei ca în dimineața zilei de Sângeorz să semene busuioc pe care-l grăpau cu mânecile cămășii, ca să fie plăcute și mirositoare ca floarea de busuioc, numită și „floarea lui Dumnezeu”.
sursa: Tradiții Clujene, crestinortodox.ro
este parte a
