Joia Mare, tradiții și practici în Transilvania

by Bianca Baraboi

Joia Mare mai este cunoscută și sub numele de Joia Patimilor, Joia Neagră sau Joimărița. Sunt patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului în această zi: spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină la care s-a instituit Taina Împărtășaniei, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani dar și începutul Patimilor prin vinderea Domnului pe cei 30 de arginți.

În multe zone, în Joia Mare se vopsesc sau se încondeiază ouăle. Se întâlnesc anumite localități în care această practică are loc în Vinerea Mare.

„Împistrirea ouălor”, așa cum i se spune acestei practici în unele părți ale Transilvaniei, începea în vechime încă de luni sau de marți, când femeile adunau plantele pentru a pregăti coloranții vegetali. De cele mai multe ori, ouăle erau vopsite cu scoarță de ceapă, adunată pe tot parcursul Postului Mare. Astfel, din coaja de ceapa albă sau roșie se obținea o culoare maro – roșcat. Mai erau folosită scoarță de arin, sfeclă rosie sau lemn cânesc.

Și astăzi, ca în alte vremuri, în unele zone, pe ou se pun diverse plante, care, după ce ouăle sunt colorate și fierte, rămân cu modele vegetale. Numerose legende creștine din folclorul românesc leagă acest obicei al înroăirii ouălor de patimile Mântuitorului. Induioșătoare este cea în care se spune că Maica Domnului a pus un coș cu ouă la picioarele crucii Mântuitorului și acestea s-au înroșit de sânge.

Joi seara, în sunet de toacă, oamenii participăla Denia celor 12 Evanghelii. În cadrul acesteia, mai demult, la sate, femeile luau de acasă un capăt de sfoară și după fiecare Evanghelie făceau un nod, astfel că la finalul slujbei aveau înșirate 12 noduri. Și cu această sfoară erau încinși copiii bolnavi de friguri sau femeile care nășteau greu.

Tot în zona Clujului, un alt obicei spune că de Joia Mare se striga peste sat. Astfel strigarea era făcută de Voevoda Țiganilor, un flăcău căruia i se comunicau abaterile fetelor și feciorilor din sat, în Postul Mare.

Oțetul și urzicile, intersize în Joia Mare

Azi sunt interzise două alimente: oțetul și urzicile. Ambele au legătură cu răstignirea pe Cruce. Atunci când Mântuitorul a fost răstignit, se spune că a fost bătut cu urzici și stropit cu oțet, și de asemenea, atunci când a cerut apă de băut, i s-a dat în schimb oțet.

sursa: Tradiții Clujene, basilica.ro

Te-ar putea interesa si

Comenteaza