Sala Operei Naționale Române din Cluj a fost plină vineri seara, la premiera operei Waste Side Story. Este un spectacol de operă contemporană care face parte din proiectul Grand Opera Pata Rât. Libretul îi aparține Marei Căruțașu, iar muzica a fost scrisă de Dominik Schuster și Tobias Gröninger. Regia a fost semnată de Dan Vasile iar dirijor a fost Adrian Morar.
Alături de artiștii din distribuție, pe scenă au urcat și romi. De asemenea, dintre cei peste 800 de spectatori, circa 100 au venit de la Pata Rât.
Evacuați în 2010 din casele lor de pe strada Coastei și trimiși lângă groapa de gunoi de la Pata Rât, locuitorii își aduc încă aminte cu noduri în gât acele momente. Acum, povestea lor s-a transformat în artă, o operă contemporană prezentată pe scena Operei din Cluj-Napoca. Personajele sunt inspirate chiar din viața reală iar pe lângă cei câțiva actori ai operei, pe scenă apar și câțiva locuitori ai comunității. Cu greu și-au învins emoțiile însă au reușit. Un singur lucru își doresc : ca lumea să îi vadă așa cum sunt, normali și egali în drepturi.
În centrul poveștii este evacuarea unei femei, însă în 2010, peste 70 de familii au fost forțate să plece din casele lor. Două luni au repetat artiștii lirici dar și locuitorii din Pata. Mai mult, pentru crearea acestui spectacol, toată echipa de creație a mers în Pata Rât să vorbească cu toți oamenii de acolo, pentru ca totul să fie cât mai autentic.
Dan Vasile , regizor: Ne gândeam la un proiect la un moment dat cu cei de la Goethe Institut despre gunoi. Și cunoscând Fundația AltArt care se ocupă de oamenii din Pata Rât a venit ideea despre cum ar fi să facem o operă, despre oamenii aruncați la gunoi . Și ce e în seara asta, asta a ieșit.
Florin Estefan, Manager Opera Națională Cluj: Artiștii protagoniști sunt într-un număr restrâns de muzicieni din cadrul studioului de opera, așa cum v-am spus Lya Hubic, un grup de cântăreți tineri, alături de o mini orchestră, o orchestră de cameră, cu muzicieni din ansamblul nostru, iar pe scenă vor fi și câțiva reprezentanți ai comunității rome care vor face anumite roluri.
Alex este unul dintre locuitori, care a și acceptat să urce pe scenă. A avut chiar și un moment muzical iar emoțiile au fost la cote maxime spune el.
Alex , locuitor Pata Rât: Pe scenă a fost ireal , pentru mine a fost prima dată când am urcat pe o scenă și am cântat și nu pot să vă descriu sentimentele, simți că te blochezi, că ai un nod în gât dar m-am rugat la Dumnezeu și m-a ajutat când a trebuit să intru să cânt. Eu mi-am dorit ca să ajungem aici, ca și oamenii din oraș să vadă fețele de la Pata Rât , să cunoască oamenii de la Pata și de fapt să vadă ca nu suntem diferiți, suntem și noi oameni, traăm la fel, simițim la fel, iubim la fel, și putem să facem acte artistice.
Pentru Maria toată experinta i-a adus aminte de ceea ce a trăit în anul evacuării.
Maria: A fost pentru prima dată, emoțiile au fost extrem de mari, era să ne uitam si pașii sau ce aveam de făcut la un moment dat, eram toți transpirați. Am trăit două luni de zile din nou evacuarea. Am trăit din nou în astea 2 luni de zile sentimentul de a fi dat afară din oraș, de a nu fi relocat înapoi în oraș, sentimentul ăla în care nu ai acces la o locuință adecvată, la ceea ce ar fi normal să ai.
Iubitorii de operă au primit bine spectacolul și spun că s-a ridicat la nivelul unei opere clasice.
Spectator: A fost foarte frumos, a fost un comentariu social, au făcut așteptările corecte, și pentru o operă modernă s-a ridicat poate la nivelul unei opere clasice.
Spectatoare: Mi-a plăcut, sincer mi-a plăcut, noi obișnuim să mergem la opera des, mi-a plăcut includerea oamenilor despre care a fost vorba în această poveste, adică i-am văzut, au venit în fata noastră s-au simtit bine, a fost un sentiment plăcut.
Cel mai probabil spectacolul va intra și în repertoriul Operei Naționale din Cluj-Napoca.
este parte a
