Date oficiale arată că abuzul și neglijența copiilor sunt tot mai frecvente în România. Marea majoritatea a abuzurilor sunt realizate de rude de gradul I, bunici sau unchi, acești oameni care sunt priviți de către mintea umană ca fiind cei care trebuie să ofere suport și iubire necondiționată. În ciuda acestui fapt, foarte mulți abuzează de bună starea emoțională a copilului și îl penalizează pentru diverse lucruri.
„Contextele de abuz sunt mult mai frecvente decât ne putem imagina, de cele mai multe ori noi ne gândim la faptul că abuzul este cel fizic sau cel sexual, însă există abuz emoțional, financiar, de putere. Problema în ceea ce privește abuzul este că de foarte multe ori e acceptat social, încurajat, sau mai mult decât atât, abuzul este văzut ca fiind o formă de educație, lucru care este extrem de greșit”, explică psihologul Raluca Anton pentru Servus Cluj.
Abuzul lasă cele mai urâte și adânci urme, pe care, copilul le poartă pe tot parcursul existenței. Totodată, conform psihologului Raluca Anton, abuzul asupra unui copil va avea urmări severe în relațiile pe care acesta o avea în viitor.
„Pe termen lung, abuzul nu face decât să lase răni și urme foarte adânci și foarte puternice pe care le vedem apoi la vârsta adultă manifestate în diferite forme. Diverse tipuri de anxietăți, o simptomatologie depresivă. Mai mult, vedem aceste dificultăți de gestionare a relațiilor personale. Pe termen lung apar foarte multe dificultăți și în zona relațiilor. Acești copii care au trecut prin abuzuri severe au dificultăți în a relaționa, au dificultăți în a lega relații care să fie funcționale pe termen lung și au dificultăți în a înțelege ce li se întâmplă când vine vorba de emoțiile pe care ei le simt. Abuzul nu este o formă de educare care să fie funcțională, mai mult, abuzul nu se încheie în momentul în care o bătaie s-a încheiat, ci abuzul călătorește în timp. Acesta vine cu un impact și asupra oamenilor care sunt în jurul acestui copil”, mai punctează Raluca Anton.
este parte a
