Botezul Domnului, cunoscut în tradiția populară drept Boboteaza, marchează momentul în care Hristos a fost botezat în apele Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul. Această sărbătoare mai poartă denumirile de Epifania sau Teofania, termeni de origine greacă ce semnifică „arătare” sau „descoperire”. În acest moment solemn, Hristos S-a revelat lumii ca Fiul lui Dumnezeu: cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt a coborât asupra Lui sub forma unui porumbel, iar glasul Tatălui s-a auzit rostind: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!” (Matei 3, 17). Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază că Hristos nu a fost cunoscut tuturor la nașterea Sa, ci abia atunci când S-a botezat.
Istoria sărbătorii Bobotezei
Primele mențiuni despre această sărbătoare datează din secolul al II-lea, fiind consemnate de Sfântul Clement Alexandrinul. La început, Boboteaza era prăznuită în Răsărit împreună cu Nașterea Domnului, pe 6 ianuarie. În Apus, nu există dovezi despre celebrarea acestei sărbători înainte de secolul al IV-lea. Tot în secolul al IV-lea, apusenii au adoptat această sărbătoare, iar cele două evenimente majore au fost separate: Nașterea Domnului fiind stabilită pe 25 decembrie, iar Botezul Domnului pe 6 ianuarie.
Începând cu secolul al V-lea, în mentalitatea populară din Apus, Boboteaza a devenit asociată și cu sărbătoarea celor Trei Magi. Tradiția apuseană susține că relicvele magilor s-au păstrat inițial la Milano, de unde au fost transferate la Köln, unde se află și astăzi.
Boboteaza rămâne o zi de profundă semnificație spirituală, celebrând descoperirea dumnezeirii lui Hristos și arătarea Sfintei Treimi către lume.
este parte a
