„Bolnavii de COVID-19 din ambulanță m-au îngenunchiat. L-am implorat pe Dumnezeu să coboare în garajul care mi-a fost adăpost timp de 14 zile. Copiii și soția îmi băteau în perete și-mi cântau, să treacă vremea. Sunt iar în ambulanță. Conduc, mă rog și plâng. Dă-mi Doamne, drumuri multe”…
În anii ‘90, Josef Titu Lenhard ajungea în Austria. Avea doar 19 ani și acolo a cunoscut-o pe viitoarea lui soție. În anii care au urmat, au avut trei băieți, care le-au făcut casa, lumină. În 2002 s-a angajat ca asistent pe ambulanță la Crucea Roșie, la stația de salvare din Neudau, landul Steiermark din sud-estul Austriei, al doilea că mărime, aflat între Viena și Gratz. Nu a crezut niciodată că va trăi clipa în care nu își va dori decât să fie cât mai multă vreme la volanul ambulanței sale…
Josef Titu Lenhard își amintește că în Austria, la fel ca și la noi, primele cazuri de COVID-19 au apărut în urmă cu trei săptămâni. De altfel, în 4 martie a și transportat la spitalul din Hartberg primul pacient infectat cu noul coronavirus. Preluase de la un azil de bătrâni o femeie de 60 de ani, slăbită, fără poftă de mâncare și ușor febrilă. 5 zile mai târziu, șeful lui l-a sunat să-i spună că trebuie să se izoleze urgent pentru că pacienta a fost confirmată pozitiv.
Titus nu purtase echipament special, mănuși sau combinezoane specifice, însă a făcut exact ceea ce făcea de ani buni, învățat de un sistem de sănătate care funcționează perfect– s-a protejat prin păstrarea distanței, curățenia specifică, dezinfectare riguroasă după fiecare traseu și după fiecare pacient. Asta l-a ajutat să scape. Rutina impusă ani la rând s-a dovedit a fi, acum, vitală. A intrat în carantină pentru că austriecii nu glumesc. Nu l-au testat, deoarece nu avea simptome, dar timp de două săptămâni nu a ieșit din garajul casei lui. Și-a privit copiii pe fereastră și a mâncat din farfuriile pe care le primea la ușa. În gând i se derulau chipurile pacienților pe care îi transportase între 4 și 9 martie. Au fost mulți… O altă pacienta de 70 de ani, diagnosticată și ea cu coronavirus.
Ei, salvatorii simt altfel dimensiunea unei prăpăstii- văd durere la tot pasul, înțeleg profunzimea ultimelor cuvinte, ascultă împietriți cântecul surd al inimii ce se oprește pentru totdeauna. În ei, îl regăsești parcă pe Marin Preda, cu a lui moarte care pare un fenomen simplu în natură și pe care doar oamenii îl fac să pară tragic. Și da, ei par uneori o mâna pe care zilnic un fier înroșit mai lasă un semn, două sau trei… Salvatorii n-au încotro și trebui să învețe să își miște încheieturile ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, să-și strângă pumnii, să-și facă semnul crucii și să meargă mai departe… O ironie a sorții cu fiecare ochi care se închide și o speranță pentru fiecare ochi care rămâne deschis…
Titus, asistentul de export care ajută cu ambulanța lui suferinzi, la o aruncătură de băț de România. Cu o masca și câteva mănuși. Dar o face într-un sistem care nu intră în concediu la primul strănut, ci mai degrabă preferă să ațipească, istovit, câteva clipe pe un colț cearșaf de la ATI. Sub cearșafuri unde nimeni nu găsește plicuri cu bani…
„Eu știu încă din secunda în care urc pacientul în ambulanță ce spital pe o rază de câteva sute de kilometri mă primește cel mai rapid. Și înainte cu 20 de minute să intru cu bolnavul pe poarta spitalului medicii din clinică îmi văd traseul, au deja fișa bolnavului, simptomele, îi pregătesc rezerva și sunt gata să ne primească în curte”, explică Titus! Ce sistem! Și cât de departe suntem noi, acum, de așa ceva!
În plină epidemie de COVID-19, Titus povestește că niciun pacient suspect nu intră în spitale decât prin zone și culoare specifice. Destinate doar suspecților de coronavirus! Acestea au fost din prima clipă procedurile și se respectă. Avantajul lor este faptul că majoritatea spitalelor austriece nu sunt în clădiri vechi, așa cum se întâmplă la noi. Softurile cu care sunt dotate ambulanțele ajută enorm toată echipa de medici asistenți și rezidenți implicată în salvarea de vieți. În clipa în care ambulanțierul intră pe poarta spitalului, angajații de la securtiate sunt cei care îl primesc prima dată. Apoi el și pacienții sunt preluați de medicii și asistentele care au văzut tot traseul parcurs de șofer pe monitoare speciale aflate în clinică și care, după ce s-au organizat rapid, au coborât lângă mașină și au început manevrele. Toți sunt verificați, li se ia temperatura și mai apoi pacienții sunt distribuiți în funcție de nevoi.
Românii, campioni la amenzi în Austria pentru că încalcă regulile impuse
Săptămâna trecută o româncă a ajuns la spital și a omis să spună că venise de curând din România. Austriecii au insistat să afle pas cu pas ce traseu a urmat, cu cine a intrat în contact și în clipa în care au aflat adevărul au scos în curte tot personalul medical, au mutat pacienții aflați în saloanele pe lângă care a trecut româncă în alte corpuri de clădire și au dezinfectat tot.
Spitalul din Hartberg-Furstenfeld, care deservește sute de pacienți, a fost și el închis la fel ca cel de la Suceava timp de câteva zile asta după ce o asistentă venită din Italia a fost confirmată cu noul coronavirus. A fost singurul caz de medic infectat cu COVID-19; pacienta își revine ușor, acum.
Aproape 3 mii de euro este amenda pe care o primește cel care este prins că a mințit și a ascuns faptul că a intrat în contact cu cineva infectat. În plus, ambulanțele ajung de urgență acasă la cei care au simptome și cer să li se facă teste.
Zilele trecute mai multe familii de români s-au adunat într-un apartament din landul Steiermark să petreacă. Sărbătoreau ziua de naștere a unuia dintre ei și s-au gândit să comande pizza. Patronul a sunat imediat la poliție când a văzut comanda primită și odată cu băiatul de la delivery la ușa le-au bătut și polițiștii. Le-au întins procesele verbale. Fiecare familie a fost amendată cu 3 mii de euro.
Singurii care merg la școală sunt copiii medicilor și a asistentelor. Elevii sunt supravegheați și protejați, părinții lor salvează vieți.
În Viena, de pildă, la ora aceasta câteva clase au rămas deschise iar profesorii predau copiilor a căror părinți lucrează în spitale. Dascălii fac cu rândul și merg zilnic la școală chiar și pentru cinci sau șase elevi. I-au adunat pe toți într-o clasa și fac teme. Au grijă de ei. Autoritățile au recurs la această măsură îndată ce s-a declanșat și în Austria mobilizarea în lupta împotriva coronavirusului și astfel le-au dat cadrelor medicale posibilitatea să rămână în spitale atât cât e nevoie. În plus, e vital că toți cei care lucrează în sistem să își protejeze familiile. Mai mult, toate mijloacele de transport în comun au fost dotate cu separatoare iar șoferii sunt astfel protejați și nu intră în contact cu pasagerii. Dacă până acum călătorii primeau biletul de la șoferi, de săptămâni bune acestea se cumpără online.
„Trei până acum, unul suspect, doi cu corona, poate pe noi tinerii nu ne prinde”
Sunt câteva secunde pe care Titus le-a filmat în timp ce transporta în Austria bolnavii de COVID-19 către cele mai apropiate spitale. Se îmbărbătează singur la volan… Acasă îl așteaptă copiii și soția… În țară are părinții, rudele și prietenii. Se trezește în fiecare dimineață cu gândul că pericolele sunt la tot pasul, însă are au atu uriaș: încrederea în sistem. Dacă ar fi rămas în țară, gândurile lui erau altele acum pentru că da, sistemul poate să facă diferența. Și mai mult ca niciodată acesta diferența face și diferența dintre viață și moarte. Una e să știi că te clatini, dar ai o mâna pe care să te sprijini și alta e să te prăbușești pentru că nu e nimeni lângă tine.. E un sentiment înfiorător care, asemeni unei pânze de păianjen, se țese zilele acestea cu o repeziciune uluitoare: când vom fi următoarele victime? ….
În Austria până în acest moment s-au înregistrat 8 mii de îmbolnăviri și 56 de decese.
este parte a
