Un obicei binecunoscut al sărbătorilor de iarnă este colindatul, care începe pe 24 decembrie și poate continua timp de 2-3 zile. De obicei, la colindat participă grupuri de copii, tineri sau adulți, în funcție de specificul zonei etnografice.
Colindătorii cântă fie în curtea gazdelor, fie în casă sau sub fereastră. Adesea, aceștia sunt invitați în interior, deoarece se crede că aduc sănătate și prosperitate în noul an. Ca răsplată, primesc nuci, mere, colaci și bomboane.
Colindatul se face necondiționat pe la toate casele, ceata de colindători intră în toate curțile cu porțile anume lăsate deschise. După interpretarea unei „corinde” în ogradă sau pe trepte, tinerii intră în casă, unde cântă colindele specifice locului.
Pentru colindă, gazdele îi servesc cu cozonaci, vin şi pălincă de pe masa anume pregătită cu bunătăți. Tarostele cetei „alduieşte” colacul, cozonacul, băuturile şi bucatele, banii primiţi şi rostește „mulţămite” pentru omenia gazdei.
În zona de munte a județului Cluj, dar și pe Valea Crișului Repede, colindătorii sunt însoțiti de muzicanţi care cântă un joc scurt, pentru ca fetele tinere și gazda casei să fie jucate. Plecarea cetei are loc cu colinda „uşii”, colindătorii plecând apoi spre alte gospodării. În zilele a doua şi a treia de Crăciun se va organiza „joc” la căminul cultural, unde participă cu mare drag toţi sătenii şi nu numai, de mare onoare ajungând să fie consideraţi cei întorşi în sat, de la oraş sau chiar din străinătate, localnici care vin special de sărbători, pentru a se bucura împreună cu consătenii lor de frumuseţea tradiţiei.
Colindatul Copiilor
Copiii sunt cei dintâi care pornesc cu colindul, atât în seara de Ajun a Crăciunului, cât şi de Anul Nou. În colindele copiilor urarea este directă, textele sunt scurte – vestesc sărbătoarea, urează belşug şi în versuri, adesea pline de haz, cer darurile cuvenite. Melodiile tipice sunt formate din câteva trepte şi prin componenţa motivică amintesc de cântecele de copii. Uneori, textele lor sunt cântate pe melodiile mai simple, preluate din colindele adulţilor.
„Puică neagră, bagă-n sac,/ Am vinit după colac,/ Râmâi, gazdă, sânătosă,/ C-ai plătit colinda nostă,/C-un cârnaț’, c-un cartaboș,/ Cât pcișioru’ mneu de gros.”
În atribuţia copiilor, cel puţin în prezent, intră şi colindatul cu steaua, în perioada dintre Crăciun şi Bobotează. Cu această ocazie, ei poartă în mână o stea confecţionată din carton şi execută cântece de stea cu tematica despre naşterea lui Hristos.
Steaua, sus, răsare,
Ca o taină mare,
Steaua strălucește
Șî lumnii vestește,
Că astăz’ curata,
Pre’nejinovata,
Ficioara Maria,
Naște pă Mesia…
Colindatul Pițărăilor
În Ajunul Crăciunului, în satul tradițional, porneau la colindat „pițărăii”, copii colindători sau „corindători”. Ei purtau un băț de alun, numit în aproape toate zonele Transilvaniei „colindeț” și erau organizați asemănător „cetei junilor”.
În județul Cluj, în localitatea Mihăiești, era îndătinat ca „pițărăii” să se formeze în două cete, care se adunau la câte o gazdă, încă din Postul Crăciunului, pentru a învăța colindele. Cu o zi înainte de a porni la colindat, grupurile își pregăteau hainele groase „uioșele”, țesute din lână și cojoacele, cioarecii și opincile. În această zonă, la capătul de sus al „colindețului” se agăța un bănuț, care suna atunci când copilul colindător lovea bățul de pământ, în timp ce făcea urările pentru gazdă. În traistele de lână, îmbăierate după gât, adunau „plata colindatului”: colăcei, mere, nuci, alune. De multe ori, darurile erau aruncate pe pământ, în zăpadă, iar copiii se repezeau să le adune. Acest gest, potrivit etnologilor, constituia, în realitate, un rit de fertilitate, ce amintea de semănatul grânelor și culesul roadelor. La final, copii rosteau „mulțămita”, o urare de belșug pentru noul an:„𝐶𝑖𝑛𝑒 𝑚𝑖-𝑜 𝑑𝑎𝑡 𝑚𝑎̆𝑟𝑢𝑡̦𝑢’/𝐹𝑖𝑒-𝑖 𝑚𝑎̆𝑟𝑢’ 𝑝𝑙𝑖𝑛 𝑑𝑒 𝑚𝑒𝑟𝑒/𝑆̦𝑖̂ 𝑝𝑜𝑖𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑗𝑖𝑡̦𝑎̆𝑙𝑒/𝐶𝑎 𝑠-𝑎𝑣𝑒𝑡̦’ 𝑛𝑜𝑟𝑜𝑐 𝑑𝑒 𝑒𝑙𝑒 !/𝐶𝑖𝑛𝑒 𝑚𝑖-𝑜 𝑑𝑎𝑡 𝑛𝑢𝑐𝑢𝑡̦𝑎/𝐹𝑖𝑒-𝑖 𝑛𝑢𝑐𝑢’ 𝑝𝑙𝑖𝑛 𝑑𝑒 𝑛𝑢𝑐𝑖/𝑆̦𝑖̂ 𝑝𝑜𝑖𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑗𝑢𝑛𝑐𝑢𝑡̦’…”.
Colindatul Junilor
Una dintre cele mai frumoase tradiții din România este Jocul Junilor din Mărișel. Colindul Junilor sau Colindul de Ceată Bărbătească este o tradiție românească inclusă în patrimoniul imaterial al umanității și înscrisă pe lista UNESCO.
În fiecare an, în Ajunul Crăciunului, două cete de juni, îmbrăcați în costume naționale și purtând tricolorul românesc, se adună în curtea bisericii din Mărișel. Fiecare ceată este condusă de un staroste, care poartă la căciula de miel o pană de fazan, simbol al demnității și rangului său.
Junii colindă întreg satul, ducând vestea Nașterii Mântuitorului. Aceștia sunt răsplătiți cu pălincă, mâncare și bani pentru efortul lor.
Jocul Junilor, acompaniat de muzicanți, durează trei zile și trei nopți. Acest ritual simbolizează trecerea tinerilor în rândul adulților, iar pentru a se descurca bine, junii se pregătesc încă din prima zi a Postului Crăciunului. Tradiția se încheie la casa de conac, unde are loc o petrecere cu dansuri ce continuă încă două zile și două nopți.
Pana de jun, simbol al puterii și bărbăției
Cetele de colindători, alcătuite din câte opt-zece tineri, numiți în zona de munte a județului Cluj „juni”, se formează la începutul Postului Crăciunului. În ajunul sărbătorii, se îmbracă în straie populare, iar peste umărul drept îşi aşează, în diagonală, o eşarfă tricoloră. Junii poartă căciulă din blană de miel, care, pe partea dreaptă, are prinsă „pana de jun”, compusă dintr-o crenguţă de brad, o pană de păun, un fir de busuioc, un spic de grâu şi o paglică tricoloră. „Această pană simbolizează puterea, bărbăţia, frumuseţea, norocul și bogăţia”, aflăm de la profesorul Ioan Mariș, coordonarorul Grupului tradițional „Mărișana” din localitate.
sursa: Tradiții Clujene, „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”, autor Maria Bocșe, editat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.
este parte a
