Copilăria este perioada în care curiozitatea și imaginația ating cele mai înalte cote. În acest context, cultura joacă un rol esențial în dezvoltarea armonioasă a celor mici. Expunerea copiilor la spectacole de operă sau teatru nu este doar o experiență plăcută, ci și un mijloc valoros de educație și creștere personală. Studiile arată că astfel de activități stimulează creativitatea, îmbunătățesc abilitățile sociale și emoționale și contribuie la dezvoltarea gândirii critice. De exemplu, cercetări realizate de Universitatea din Arkansas au demonstrat că elevii care participă la spectacole de teatru sau vizitează muzee obțin scoruri mai bune la testele de empatie și gândire critică.
Prin contactul direct cu arta, copiii învață să-și exprime mai bine emoțiile, să-și dezvolte empatia și să înțeleagă perspective diverse. De asemenea, spectacolele de teatru și operă oferă oportunități pentru copii de a învăța despre valori, istorie și cultură într-un mod captivant și interactiv. Așadar, includerea acestora în programul lor educațional reprezintă o investiție valoroasă în formarea unor adulți empatici, creativi și echilibrați.
Educație prin artă: De ce ar trebui să ducem copiii la teatru și operă?
Cele spuse mai sunt sunt doar câteva dintre beneficiile expunerii copiilor la artă și cultură. Personalitatea lor poate fi frumos influențată de spectacolele de muzică, teatru sau dans.
Spre exemplu la Cluj-Napoca s-a jucat în acest weekend, spectacolul de operă Figaro, o adaptare specială pentru copii, realizată de regizorul Mihaela Sandu împreună cu studenți ai Academiei Naționale de Muzică „Gh. Dima”. Acompaniamentul și pregătirea muzicală a fost realizată de conf. univ.dr. Codruța Ghenceanu.
Spectacolul, realizat după celebra operă Nunta lui Figaro, este plin de umor și energie, special gândit pentru ca cei mici să înțeleagă firul roșu al poveștii. Au fost alese cele mai importante pasaje din opera de 4 acte, iar bucățile scoase au fost povestite de regizorul Mihaela Sandu, în rol de narator, totul pentru a face o trecere lină între scene și pentru ca micii spectatori să înțeleagă pe deplin povestea.
Mihaela Sandu, regizor: “Studenții sunt dornici să fie pe scenă, asta e pasiunea lor, meseria lor. Și e foarte important ca în vremuri cum sunt acestea să educăm publicul să vină la operă, să aprecieze muzica clasica. (…) Astfel de spectacole sunt mai accesibile, cum le facem împreună cu studenții, s-au selectat numerele importante dintr-o lucrare de 4 acte, care durează foarte mult, iar între aceste numere am intervenit ca și narator, pentru a explica pe înțelesul celor mici cine este Mozart, de unde a pornit piesa, care este autorul piesei, ce însemna acel secol, ce înseamnă corpul care este instrumentul pentru un cântăreț și așa mai departe. Noțiuni care pentru ei sunt foarte valoroase, și bineînțeles am subliniat și importanța numerelor muzicale celebre, cum este Fluturaș nu mai ai aripioare, celebra arie a lui Figaro.”
Preț de o oră cei mici și cei mari au fost ținuți cu privirile ațintite spre scenă și cu sufletul la gură pentru a afla deznodământul. Artiștii, studenții Academiei de Muzică, au fost la înălțime și pe placul tuturor.
La finalul reprezentației, am întrebat și noi publicul cum s-a simțit totul din scaunul de spectator. Copilașii au fost și ei foarte încântați.
Mămică cu fetița ei: “A fost minunat ne-a plăcut foarte mult. A fost un prim spectacol la care am participat de natura aceasta. Din punctul meu de vedere este un spectacol care poate să stârnească interesul copiilor în așa fel încât să poată participa și la astfel de spectacole, nu doar animate, prin prezența unor personaje.
R: Ție ți-a plăcut? Fetița: Da. Mult.”
Mămică cu copii: “Este important să cunoască cam toate genurile culturale care există, să poată să își facă o părere despre asta, să vadă ce le place. Pentru că dacă nu încearcă nu au de unde să știe.”
Fetiță: “Mie mi-a plăcut cel mai mult când au început să fie toate problemele și au trebuit să se descurce singuri, mai ales când l-au trimis pe Cherubino în armată și au trebuit să îl ascundă să nu plece.”
Și ce ne bucurăm când vedem părinți și copii încântați de interacțiunea cu arta. Ioan SLavici spunea: Ceea ce îi dă operei de artă viață este efectul ei – în cazul nostru, al spectacolului de operă, efectul este produs în spectatori. Și uneori impactul este mare asupra noastră, așa încât ne modelează ca oameni.
Cultura se învață, iar dragostea pentru cultură, pentru artă și frumos trebuie cultivată încă de când suntem mici. Iar dacă unii dintre noi sunt mai norocoși, și avem părinți care să ne conducă pe drumurile potrivite, ei bine, printre noi sunt și alții mai puțini norocoși. Numai că uneori Dumnezeu lucrează prin oameni, iar oamenii buni se recunosc de departe.
Tot la spectacolul Figaro ne-au sărit în ochi un grup de copilași, care înconjurau cu drag o doamnă, îi zâmbeau și o îmbrățișau. Așa i-am cunoscut pe doamna profesor Ioana Horvath de la Școala Gimnazială CHRISTIANA și pe elevii acesteia, aflați pentru prima dată într-o sală de spectacol, nu doar la un spectacol de operă pentru copii.
Școala Gimnazială CHRISTIANA este o unitate privată de învățământ preuniversitar, înființată în anul 2012, prin inițiativa Asociației Filantropice Medical-Creștine „Christiana” din Cluj-Napoca, aflată sub patronajul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului. Încă de la înființare, în cadrul școlii se desfășoară programul de învățământ „A Doua Șansă”, adresat celor care nu au finalizat perioada de pregătire școlară obligatorie și au depășit cu cel puțin patru ani vârsta de școlarizare. Pe lângă activitățile specifice programului „A Doua Șansă”, cursanții pot beneficia de consiliere, asistare și îndrumare psihologică și profesională, precum și sprijin material, atunci când este cazul.
Ioana Horvath, profesor Școala CHRISTIANA: “Eu cred că a fost o experiență deosebită pentru ei, nu au mai fost niciodată într-o sală de spectacole, nu numai la operă. Am încercat să îi pregătesc puțin înainte, le-am pus un pic din Figaro, la școală. Mi-a fost frică, că o să se plictisească dar chiar nu s-au plictisit, le-a plăcut, au aplaudat de fiecare dată. Chiar cred că merită toți copiii această a doua șansă, mai ales ei.”
Norocul acestor copii, aflați la a doua șansă, sunt tocmai dascălii pe care îi au și lucrează cu ei, pe toate planurile, formându-i și pregătindu-i pentru viață. Acum aceștia au avut ocazia să ajungă la spectacolul de operă, care i-a impresionat.
Elev Școala CHRISTIANA: “Mi-a plăcut totul foarte mult și mi-a plăcut momentul cu pușca, cum a făcut. R:Și muzica cum ți s-a părut? Frumoasă! R: A fost primă experiență pentru tine de acest fel? Da. Și crezi că o să mai vrei să mergi la operă sau la teatru ? O să mai vreau să vin!”
Elev Școala CHRISTIANA: ” R: Ți-a plăcut ceva anume? Da. Momentul cu pușca. R: Ce au făcut cu pușca? Când au vrut să împuște din dulap. R: Deci ți-au plăcut elementele de recuzită. Dar muzica cum a fost? Foarte frumoasă . R: Au cântat frumos artiștii? Da! R: O să mai vrei să vii ? Da.”
Așadar fiecare ieșire la teatru, operă sau un spectacol de dans este o oportunitate deosebită de a le oferi copiilor experiențe ce le vor modela caracterul și îi vor ajuta să înțeleagă mai bine lumea în care trăiesc. Să le deschidem copiilor porțile culturii, pentru că arta face bine și contribuie la formarea unor oameni mai sensibili, empatici și încrezători în propriile forțe.
este parte a
