Cum m-a îmbogățit Moldova. 7 lucruri interesante despre vecinii de la Est

Generația mea abia a așteptat să aibă drum liber; era o curiozitate generală să vezi orice altă lume decât cea închisă ermetic de Ceaușescu. Așa că, după 1989, când am început să călătorim, voiam cu tot dinadinsul să vedem vestul și pe ai săi oameni liberi, pe cei de după Cortina de Fier ni-i imaginam prea asemănători și neinteresanți. Între timp, am cutreierat Europa, ne-am plictisit poate de acest vest așezat, unde totul funcționează la minut, și-am devenit tot mai curioși de est, o lume exotică pentru noi, ascunsă în spatele articolelor de propagandă din zonă.

De Moldova (cea vecină) ne leagă un sentiment aparte, un soi de dragoste fraternă, combinată cu senzația că nu ne înțelegem până la capăt: am fost același popor, oficial, vorbim aceeași limbă, dar oare mai simțim la fel? Mi-am dorit neapărat să primesc răspunsul la această întrebare, pentru că am întâlnit mulți moldoveni de-a lungul timpului, am împărțit mese împreună, le-am ținut chiar training-uri și i-am îndrăgit pe toți, dar voiam să mă conving că-i înțeleg pe deplin. Or, poți face acest lucru doar dacă ești printre ei, le treci pragul caselor și le descoperi identitatea. Așa că nu am ezitat deloc atunci când colegii de la canalul Profit m-au invitat să mergem în Moldova.

Pentru mine, fiecare călătorie este mai mult decât o vacanță. Este, de fapt, o ocazie de a mă expune la medii noi, pentru a-mi forma percepții sau a-mi schimba unghiurile din care văd, de obicei, anumite lucruri. Chișinăul îl vizitasem, în galop, anul trecut, când am simțit pe viu la ce se referă oamenii atunci când vorbesc despre ospitalitatea, simplitatea și căldura nedisimulată a moldovenilor. Atunci, nu am avut timp să descopăr multe dintre locurile acestei capitale frumoase, despre care se spune că este cea mai verde din Europa, așa că a doua mea călătorie aici a trebuit neapărat să aibă de toate: plimbări pe străzile vechiului Chișinău, opriri pentru un pahar de vin aromat și o masă delicioasă, dar și descoperirea unei bijuterii ascunse în inima unui cartier muncitoresc.

În mixul arhitectural specific estului – clădiri interbelice și blocuri sovietice înalte și înghesuite-, se ridică o biserică de lemn veche, o apariție neașteptată într-un oraș care se zbate între a-și conserva identitatea istorică și invazia clădirilor din sticlă și oțel. Construită în 1642, biserica “Adormirea Maicii Domnului” este unica biserică de lemn de peste Prut, care păstrează arhitectura medievală clasică moldovenească și, deși a fost strămutată din loc în loc, de-a lungul anilor, și-a păstrat 85% din bârnele originale și 70% din iconostasul inițial. Și acum se mai pot vedea cu ochiul liber plăcuţele cu numerele fixate pe vechile bârne pentru a se păstra ordinea lor la demontare şi la montarea pe locul nou. Te încearcă un sentiment de fascinație și tandrețe când vezi această biserică atât de veche și intimă, parcă-ți trece prin față tot trecutul ei plin de războaie, oamenii care și-au regăsit aici speranța, slujirile care s-au făcut pentru salvarea sufletelor și a neamului. M-a impresionat în mod deosebit acest loc, unde tinerii țin neapărat să se cunune, semn că ateismul științific, semănat în toată Uniunea Sovietică, a rămas în trecut.      

Lucruri pe care (poate) nu le știai despre Moldova

Când vii în Moldova, aștepți să bei vin, iar la acest capitol vecinii noștri nu dezamăgesc niciodată. Un proverb latin spune că există cinci motive pentru a bea vin: sosirea unui prieten, setea actuală sau viitoare, excelența vinului, sau orice alt motiv. ? Se pare că această veche tradiție a ajuns și pe tărâmurile moldave și este păstrată cu sfințenie, așa că oricine le trece pragul basarabenilor va fi cinstit cu un vin bun.

1. În Moldova, vinul este neapărat bun, pentru că, aici, în aproape fiecare gospodărie, există un cunoscător în producerea vinului, iar aroma lui, chiar și stoarsă de niște mâini muncite, pare obținută de cineva cu multă știință în ale vinificației.
2. Moldova este sinonimă cu Cricova, orășelul subteran care găzduiește 30 de milioane de tone de vin, pe o distanță de 70 de kilometri. Renumele acestui complex a ajuns chiar și la urechile unor personalități precum Iurie Gagarin, Angela Merkel sau John Kerry, care, la fel ca mine, s-au pierdut probabil puțin amețiți în galeriile interminabile de la Cricova. ? Amețiți de gândul că se află în mijlocul unei colecții impresionante de vinuri, între care cel mai prețios datează din 1902, dar și de aroma șampaniilor degustate aici. 
3. În Chișinău, se află vinăria care găzduiește cea mai mare colecție de artă stradală din lume. De fapt, Atu Winery este prima vinărie urbană din Moldova, care produce doar vinuri în ediție limitată, câte 1000-3000 de sticle, ceea ce permite ca fiecare strop să fie obținut manual. ? Trebuie să recunosc că, atunci când am ajuns la Atu, am crezut că am intrat din greșeală într-o galerie de artă, dar ni s-a explicat imediat că ne aflăm în mijlocul unei vinării cu o identitate mai deosebită.
4. Uneori, îți scoți pantofii și dansezi până în zori. Ce-i drept, nu am mai făcut asta de multă vreme, dar, după vizita la Asconi Winery, chiar asta mi-a venit să fac. Mai ales că, în Moldova, întâlnirile cu fiecare gazdă parcă te îmbie să intri în horă și să nu te oprești până nu-ți pierzi pantofii. ?
5. Celebra vinărie Purcari a înființată în urma decretului emis de însuși țarul Nicolae I al Rusiei și a rămas în istorie drept prima gospodărie vinicolă specializată din Basarabia. Celebritatea acestei vinării a crescut vertiginos, iar de la prima participare la Expoziția Mondială de la Paris, în 1878, unde vinurile din Purcari au impresionat, și până la concursurile internaționale din zilele noastre, pare că timpul a făcut doar bine licorilor din orașul Ștefan Vodă: de la an la an, adaugă tot mai multe premii în palmares. Am plecat din satul Purcari simțind încă pe buze gustul profund și foarte diferit al Negrului de Purcari, “un pumn de fier într-o mănușă de catifea”, după cum ne-a explicat ghidul.
6. Chateau Vartely se poate lăuda cu podgorii care se întind pe o suprafață de 260 de hectare și cu peste 120 de medalii și mențiuni de onoare la diverse competiții internaționale. Nicidecum nu trebuie să fii modest cu o astfel de performanță.
7. Castel Mimi este primul chateau de pe teritoriul actual al Moldovei, construit în mijlocul podgoriilor lui Constantin Mimi, cel care avea să fie ultimul guvernator al Basarabiei, iar, mai târziu, director al Băncii Naționale a României. Povestea acestui loc, la fel ca și a țării sale, a fost marcată de multe momente care au rămas în istorie: vizita țarului Nicolae al II-lea al Rusiei, vizita regelui Carol al II-lea, naționalizarea, decăderea vinăriei și, apoi, restaurarea acestui castel maiestuos și recâștigarea rolului pe care Mimi l-a jucat în trecut. Ce loc superb să îți trag sufletul la final de zi, savurând un pahar de vin alb rece și niște melci delicioși.

Evident, călătoria în Moldova nu putea fi completă fără o vizită în Transnistria, actuală regiune separatistă, unde Ștefan cel Mare și-a ridicat una dintre importantele sale cetăți, la Tighina, unde statuia lui Lenin a rămas în picioare și după cădearea URSS-ului, iar tancurile rusești sunt considerate, în continuare, eliberatoare. Chiar se simte un aer ciudat în Transnistria, anume aici, mi-am pus șorțul de gospodină pentru a face vărzare, adică tradiționalele plăcinte cu cireșe, pe care am învățat să le gătesc la Casa Karaman, într-un sătuc din stânga Nistrului. Nu m-am gândit vreodată că voi trece de cealaltă parte a baricadei și că, de data aceasta, eu voi fi cea trainuită, dar mi-a picat foarte bine să las “armele” jos.

        Aș fi vrut ca vacanța în Moldova să nu fi zburat atât de repede – știu că am lăsat în urmă multe locuri nevizitate-, dar de un lucru mă bucur enorm, că m-am simțit liberă într-un fost stat de după Cortina de Fier. Și că Moldova autentică este așa cum mi-am imaginat-o, păcat că este atât de puțin cunoscută.    

Delia Oprean