De la o masă de creaţie în camera de cămin, la propria lui afacere. Povestea unui tânăr pasionat de pielărit

by admin

Totul a pornit de la o pasiune apărută încă de pe băncile facultăţii. De la un mic colţişor în camera de cămin, unde a făcut primul său portofel, s-a ajuns la un atelier în inima Clujului. Este povestea unui tânăr pasionat de pielărit, care reuşeşte să îşi bucure clienţii fideli cu genţi şi portofele făcute manual.

Daniel Cazacu este din Republica Moldova şi în urmă cu 5 ani a venit la facultate la Cluj-Napoca. La început de an universitar avea nevoie de un penar micuţ pentru a-şi pune pixurile. A luat o bucată de piele şi a început să confecţioneze. După aceea şi-a mai făcut şi un portofel unde să îşi pună toate actele şi banii. I-a plăcut cum a ieşit şi s-a gândit că ar putea să dezvolte această pasiune şi de ce nu, să obțină un venit din asta. Acum are brand-ul său cu articole din piele: portofele, curele sau poșete.

“Primul lucru pe care l-am vândut a fost un portmoneu pentru un coleg de facultate. Am investit în materialele de care aveam nevoie în jur de 100 de lei, am făcut schiţe, şi astfel am creat un nou portmoneu. Nu prea ştiam cât valorează un obiect realizat handmade şi l-am vândut atunci cu 30 de lei. Fiind student, micul meu atelier era chiar în camera mea de cămin. Acolo învăţam, acolo îmi dezvoltam pasiunea. Între timp mi-am creat şi o pagină de instagram unde expuneam toate rezultatele, un logo şi un nume, pe care le-am îmbunătăţit după câţiva ani”, își amintește Daniel.

Prima comandă de portofele. Primul venit

La un curs de facultate, la banala întrebare care a fost adresată zecilor de studenţi “Cu ce vreţi să vă ocupaţi în viitor?”, Daniel a arătat câteva portofele pe care deja le făcuse. Atunci a venit și cea mai mare comandă, chiar din partea profesorului: să facă 10 portofele în trei săptămâni. “În vacanţa de Crăciun am făcut alea 10 portofele şi când am revenit la facultate, le-am dus profesorului. Atunci a apărut bugetul ăla mare. Aveam emoţii pentru că voiam să îl cheltui corespunzător ca să meargă treaba bine. Am adunat între timp ceva bani şi mi-am cumpărat o maşină de cusut. Am studiat foarte bine tot procesul și abia după jumătate de an am început să o folosesc”, a spus tânărul.

Deschiderea unui atelier. De la cameră de cămin, la un spaţiu special amenajat

Curând, camera de cămin nu a mai fost suficientă pentru a face față comenzilor, iar colegii erau frustraţi de zgomotele pe care le produceau instrumentele, așa că Daniel a fost nevoit să caute o altă soluţie. În vara anului 2019 a plecat în SUA, cu programul work and travel. Banii câştigaţi i-a investit în închirierea unui spaţiu pentru atelierul lui. După cursuri, 4-5 ore le petrecea în acel atelier. “Am găsit un atelier foarte fain, fostă sală de dans. Era bine iluminată şi foarte comodă. Îl împărţeam cu nişte prieteni care se ocupau cu desenele pe lemn. Norocul cel mare a fost să găsesc la colegi laserul de tăiat lemn. Treptat am început să confecţionez şi cutiuţe pentru acele genţi şi portofele, în care le voi oferi clienţilor”, a adăugat Daniel.

“Aşa am activat un an în atelier. Au apărut şi genţile, am încercat să fac şi ceasuri din lemn, centuri, să improvizez. Au apărut noi idei pentru genţi, noi dimensiuni, la care încă lucrez. Între timp m-am angajat la un job, iar timpul alocat pasiunii deja nu mai este la fel de mult. Acum două săptămâni am fost nevoit în contextul pandemiei să închei contractul de închiriere şi să îmi creez atelierul acasă. Sunt în proces de amenajare a locului şi sper ca acest loc să fie mai prielnic pentru că pot să stau până mai târziu, după muncă, să creez”, a menţionat Daniel.

Care este povestea denumirii de Ograda şi a logo-ului, a micii sale afaceri

“Fiind în SUA, am mers la nişte prieteni acasă. Acolo totul era amenajat în stil minimalist. Am decis că trebuie să îmi creez anume în acest stil şi numele şi logo-ul afacerii. Cu numele a fost un proces mai îndelungat, dar până la urmă, fiind acasă în Republica Moldova mi-a apărut spontan numele de Ograda. Este şi uşor memorabil şi uşor de căutat. Acesta însemnând locul care reprezintă casa părintească, care te face melancolic şi îţi trezeşte emoţii puternice. Iar, logo-ul ar ilustra o poartă, curtea şi casa de la ţară”, a spus tânărul.

Este pasionat de ceea ce face şi vrea să familiarizeze publicul cu obiecte de calitate şi făcute manual, care poartă cu ele o poveste. Acum foloseşte doar piele adusă din Italia şi ţine foarte mult la calitatea produsului pe care îl meştereşte. Vrea să devină cunoscut şi în afara ţării şi să poată bucura publicul cu noi idei.

Te-ar putea interesa si

Comenteaza