Floriile în 2024 sunt celebrate pe data de 28 aprilie, în această duminică.
Sărbătoarea Floriilor ne amintește tuturor de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Pătimirile Sale. În acea zi, Hristos a fost întâmpinat de o mulțime de oameni: bărbați, femei și copii care aveau în mâini ramuri verzi de finic și care își manifestau bucuria, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Ioan 12, 13).
Încă din cele mai vechi timpuri, ramurile de finic erau considerate ca fiind simboluri ale biruinţei și, de aceea, romanii își întâmpinau câştigătorii la întreceri sau biruitorii în războaie cu astfel de ramuri. Odată cu Intrarea Domnului în Ierusalim, acestea capătă o semnificaţie mult mai profundă, devenind semn al biruinţei asupra morţii pe care Iisus Hristos a învins-o prin învierea lui Lazăr din morţi, dar mai ales prin Învierea Sa.
Până în zilele noastre, urmând modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, la finalul Sfintei Liturghii din această Duminică, preotul să binecuvânteze ramurile de salcie. Deși în Sfânta Scriptură citim că Mântuitorul a fost întâmpinat la intrarea în Ierusalim cu ramuri de finic, în funcţie şi de clima ţării în care s-a statornicit această tradiție, s-au folosit şi alte ramuri: de salcie, măslin sau chiar liliac. Tradiţia spune că poporul român a ales salcia, deoarece ea imită cel mai bine gestul de plecare smerită în faţa Mântuitorului lumii.
Tradiții clujene de Florii
Sărbătoarea Floriilor sau Intrarea Domnului în Ierusalim era ținută cu mare strictețe în lumea satului. În sâmbăta Floriilor, în amintirea învierii lui Lazăr, minune săvârșită de Iisus Hristos, în satele de pe Valea Someșului din județul Cluj era îndătinat ca femeile să dăruiască vecinilor, rudelor sau celor mai apropiați așa numitele „florii”, prescuri, ulcele cu miere sau lapte, deoarece în această zi, spuneau oamenii satelor, toți morții stau la porțile Raiului și nu pot intra numai aceia pentru care s-a dat de pomană”.
Totodată, existau diferite practici și interdicții. Se spunea „că nu e bine să te speli pe cap că încărunțești”, dar „e bine să te speli chiar de Florii, ca să înflorești așa ca florile”.
În Duminica Floriilor, în amintirea evenimentelor biblice, se duc la biserică ramuri de salcie, pentru a fi binecuvântate. Din acestea se împleteau cununițe care se păstrau la icoane, la grinzile caselor, la steșini și la ferestre, pentru a aduce sănătate, noroc și belșug. În multe zone din Transilvania, mlădițele de salcie se aruncau în grădini și pe ogoare, pentru belșugul grâului și al cânepii, pentru a fi apărate de fulger, de trăznet, ori de „străjâle luătoare de mana roadelor”.
La biserică, în această zi, femeile încercau să cuprindă în pumn un mănunchi gros de mlădițe, pentru a le crește cânepa înaltă și viguroasă. Cu mlădițele aduse de la biserică, sătenii se încingeau la brâu pentru a scăpa de durerile de spinare. Tot așa, copii erau scăldați în apa în care se puneau ramuri de salcie, ca să fie mlădioși, sănătoși și viguroși.
sursa: Tradiții Clujene, doxologia.ro
este parte a
