EXISTĂ VIAȚĂ FĂRĂ FOTBAL!?

”Tot timpul spun, într-o viață haotică, așa cum o avem noi toți, sportul și mișcarea este refugiul unde ne putem regăsi, momentul nostru cu noi. Nu avem telefoane, trebuie să ne descătușăm și să eliminăm mental din probleme. Nu avem timp pentru noi, așa că le recomand tuturor să se bucure de momentele de sport. Regăsiți-vă!”, Ionuț Rada, Speaker motivațional sport, trainer

Unde se duc fotbaliștii când se duc? Sigur v-ați întrebat la un moment dat. Ei bine, credem că persoana de mai sus va iubi terenul toată viața! Așa se face că toate activitățile lui după perioada de glorie din fotbal, au legătură tot cu…sportul! Ionuț Rada, fostul fotbalist al Echipei Naționale și al CFR Cluj, face parte din categoria oamenilor care simt, inexplicabil poate, că trebuie să dea ceva înapoi din ceea ce a primit de la viață. Din norocul lui, talent sau din experiența câștigată cu sudoare. Iată ce ne-a declarat într-un interviu acordat pentru SERVUS CLUJ, un material dedicat celor care doresc să afle mai multe detalii despre viața unui sportiv de performanță, vor să reușească în sport și în viață sau, pur și simplu, să-l cunoască mai bine pe Ionuț Rada.

PRIMELE AMINTIRI: M-am născut în Craiova, acolo am debutat la Clubul Universitatea. Suntem doi frați, mai am o soră care a rămas în Craiova. Am avut o copilărie frumoasă, nu mi-a lipsit nimic, am o familie normală de oameni muncitori, însă, ca orice copil, aveam tot felul de dorințe ascunse. Părinții mei m-au susținut tot timpul, m-au încurajat. Nu am să uit niciodată cum mergeam în parc cu tatăl meu…(n.r. Parcul Romanescu)… erau acolo trei pomi, formau un fel de triunghi imaginar, iar întrei ei tata mă punea să fac dribling-uri, să mă obișnuiesc cu spațiul. Mergeam des împreună să luăm apă de la un izvor, iar pe drum mă încuraja, discutam despre fotbal sau despre cum să stau departe de anturaj. Toate aceste lucruri mi-au rămas în minte… Este periculos și în ziua de azi anturajul, mulți copii buni se strică datorită prieteniilor nepotrivite, am văzut multe talente, copii din jurul blocului, colegi din echipă, juniori sau seniori, care, deși erau talentați, s-au ratat pentru că nu au fost supravegheați constant de părinți.

• 

• 

DE CÂND ȘI DE CE FOTBAL: De când am început să merg în picioare, toată ziua minge, minge, a fost și este o pasiune! La 8 ani am început merg la club și, până în acest moment, 37 de ani, am jucat fotbal cu o plăcere deosebită, am emoții de câte ori intru pe teren. Nu-mi trecea atunci prin cap că fotbalul o să fie o meserie și că o să am ocazia să joc la meciuri sau cluburi importante.

PARCURSUL DE FOTBALIST: Primul club la care am jucat a fost Universitatea Craiova, aveam 18 ani și jumătate. Ilie Balaci, Dumnezeu să-l ierte, era antrenor. Am avut cu el o relație specială, îl sunam și după ani de fotbal. Mi-aduc aminte că eram cu CFR-ul (Cluj) în cantonament, l-am sunat și i-am spus ”Nea Ilie, azi am făcut 15 ani de când m-ai debutat!”. Cred că se bucura mult de tot și îmi vorbea aproape ca un părinte. M-a afectat tare vestea că nu mai este printre noi!

A urmat un transfer cu ”cântec” la Rapid. Îmi doream provocări noi, jucam deja la echipa națională. Am avut de ales între Rapid și Dinamo, am ales Rapid pentru că echipa câștigase campionatul. Acolo a început creșterea și dezvoltarea mea ca sportiv. Apoi, am jucat la Steaua, rivala clubului din Giulești. Gheorghe Hagi venise antrenor și, impresarul meu din acea perioadă, Gică Popescu (eu veneam de la școala lui de fotbal) m-a sunat și m-a întrebat, ”Uite, vrea Gică Hagi să vii la Streaua, ce zici?”. Cu Steaua mi-am împlinit un alt vis, am jucat în Champions League.  Apoi, am avut o aventură în scurtă în Dubai, urmată de transferul la Cluj, la CFR, campioana României în acel moment. Cinci ani am jucat în Gruia, unde am avut momente extraordinare: am câștigat campionatul și am participat la două ediții de Champions League, unde am avut o performanță personală, am jucat și am marcat două goluri. Atunci când jucam în Champion League, nu realizam că este o compețiție atât de importantă. Acum, cu trecerea anilor, când văd ce greu se ajunge acolo, și să joci este o performanță, dar să mai și marchezi, este ceva incredibil!

După această perioadă, am jucat în Italia, 3 ani și jumptate, la Bari. Familia mea a fost cu mine, fetele au învățat italiană, ne-am simțit bine, oamenii s-au comportat frumos cu noi. Chiar dacă era o echipă de serie B, aveam 30-40 de mii de oameni la meciurile de acasă, cu un stadion de 60 de mii. Era o atmosferă extraordinară, oriunde mergeai pe stradă erai asaltat de oameni. Iarăși, pot să spun că am învățat foarte multe. Se spune că după 30 de ani nu mai ai ce să înveți, mai ales în fotbal. În Italia jocurile se organizează foarte bine la nivel tactic, iar meciurile se pregătesc până la cel mai mic detaliu.

ÎNAPOI LA CLUJ: Am fi putut alegem să stăm în Craiova sau la București, dar ne-am întors la Cluj pentru că fetele au crescut aici. Ne simțim foarte bine, oamenii sunt primitori, respectuoși și, până la urmă, Clujul este un oraș care s-a dezvoltat mult în ultimii ani, la toate capitolele.  Vom încerca să ne creăm aici un viitor.

PROGRAMUL ZILNIC: Mă trezesc la 7.00, ne pregătim cu fetele pentru școală, după care eu merg merg la sală, unde sunt personal-trainer. De două ori pe săptămână, mă antrenez și joc cu fotbaliștii de la Sănătatea Cluj, o echipă din Liga a 3-a. În celelalte zile, de fapt mai tot timpul când am liber,  merg la Clubul Sportiv Transilvania Seeds, unde avem mai multe grupe de copii care învață fotbal, cu vârste între 5 și 12 ani, 10 dintre ei provin de la centrele de plasament din Cluj. Ne-am propus să-i învățăm ABC-ul fotbalului. Pe la 15,iau fetele de la școală, le duc la diferite activități, iar în zilele în care sunt emisiuni sportive, după meciurile din campionat, cele de Champions League sau Europa League, comentez împreună cu colegii mei de la LOOK TV.

SPEAKER MOTIVAȚIONAL SPORT: Mi-am propus în ultima perioadă să rup bariera dintre sportivi și fanii lor. Și mie mi-ar fi plăcut să cunosc un fotbalist când eram mic, așa că în prezent merg prin școli, instituții, firme și să le vorbesc oamenilor despre sport. Imaginea fotbaliștilor nu este una tocmai bună în prezent pentru că suntem oarecum expuși la tot felul de tentații, vin foarte mulți bani dintr-o dată și, dacă nu știi să-i gestionezi, să ai grijă, îți strici imaginea, te strici pe tine, dar și pe oamenii din jurul tău.  Îmi doresc să văd că pot influența pozitiv oamenii, vreau să transmit că, cine face sport, învață sau își face meseria mai bine.

Cristina Pintilie Șendrea