În centrul Clujului, de dimineață, pe străzi se plimbau în marea lor majoritate, pensionari. Unii aveau lalele în mâini, alții câteva sacoșe… Șoferi puțini, o liniște parcă dezarmantă. Pe lângă teamă, Mondrian ar fi găsit locul perfect pentru cele câteva culori și linii trase dintr-un colț în celălalt al orașului. Singurii vocali, pescărușii, aciuați de ani buni pe Someș.
Noi știm când românii stau acasă. După mirosul de grătare, mici și cefe. Și cum azi a fost parcă o zi ruptă din final de mai, inevitabilul s-a produs. Sperăm că muștarul va rămâne totuși în blide și nu va sări curând, din varii motive: corono- politico-economico-socio….
Să ardem virușii, zic!
No haida!
este parte a
