Cât timp mai curge mierea românească pe câmpii, putem să ne considerăm norocoși. E aur pentru sănătatea noastră spun specialiștii, e și mândria unor fermieri de lângă Cluj, care, de 3 generații se încăpățânează să îi învețe și pe alții cum să mănânce românește. Sătui de importurile masive din străinătate sau de tonele de miere contrafăcută, cu mâinile muncite oamenii deschid borcane românești și îi învață pe clienți cum să deosebească mierea pură de cea artificială. O lecție a gustului autentic și a dulcelui romanesc vine acum de lângă dealurile Clujului.
Gălbuie și aromată, adorată atât de cei mici cât și de cei mari deopotrivă, mierea e unul din alimentele pe care le consumăm din primii ani de viață până la ultimii. E bine să învățăm să ne punem întrebări și să găsim răspunsuri, pe o piață invadată de mult fals. În căutarea gustului perfect am găsit și povestea perfectă, care ne dă încrederea că mâncând românești prețuim și ajutăm oamenii care schimbă lucrurile.
Ildiko Kepes: Singura metodă sută la sută e analiza de laborator, dar nu te poți duce cu laboratorul după tine. Avantajul de a cumpăra de la un producător din piață sau de la un magazin tip butic cum e acesta, este că în primul rând poți degusta mierea, poți să îi simți aroma, chiar și mirosul, și poți să îți dai seama că ea nu este numai dulce, are mai multe arome și simți un gust de floare, de ceară, de fagure. Sau mai este varianta pe care nu prea poți să o faci cu o miere din magazin, acest fir pe care îl vedeți și acum, sunt 60 cm dar poți merge până la 80 cm fără să se întrerupă. Vezi, ea nu picură.
Familia Kepes. Acești oameni au în ADN mierea, albina și stupul. În familia lor încă din perioada Primului Război Mondial oamenii au produs miere. Astăzi i-am găsit la Bădeni, lângă Turda, mai în gluma mai în serios, la birou. Unul aparte pentru că în jur e verdeață, stupi dar si un camion care este practic averea oamenilor.
Reporter: Deci aici a început practic totul?
Ildiko: Da, ne aflăm în stupina din Bădeni. Este prima stupină pe care si-a dezvoltat-o socrul meu în urmă cu peste 30 ani, nu am calculat exact. Aici avem niște stupi staționari, adică stupi care nu sunt mutați. Aici colectăm polen și miere atunci când sezonul o permite.
Dar și la magazinul familiei este cineva. Azi a fost rândul domnului Kepes care a și transformat plăcerea familiei într-o afacere puternică.
Kepes Antal: Bustul este al tatălui meu, el a fost…acolo scriu anii când… El a avut stupi, înainte de război deja avea albine. Și noi ca copii trebuia să ajutăm. Și până la urmă dintr-o meserie care am făcut-o așa colateral, am ajuns să trăim din asta.
Liniștea pe care ți-o oferă natura și banii pe care îi câștigi cu trudă, s-au legat ca un fagure, încetul cu încetul.
R: Cum e acum după atâția ani?
Kepes Antal: Păi acuma cu vânzarea e un pic mai greu fiindcă așa se întâmplă cu mierea ucrainiană care a invadat Europa, dar ne descurcăm cumva și cu asta. Facem vânzare directă și atunci suntem afectați dar poate nu la fel ca cei care nu fac.
R: Cum a fost anul ăsta producția pentru că a fost și secetă ?
K.A: Ne-a afectat, a fost o producție medie. La salcâm nu a fost pentru că a fost și înghețat dar după, vara, cât de cât s-a realizat un pic de producție.
Cu adevărat lucrurile s-au mișcat în momentul în care clienții au gustat și au mizat pe produsele lor. Afacerea a început să curgă firesc și borcanul cu miere să se umple încet.
Totuși pe o piață aparent saturată, ca să îți găsești locul pe raft și să îți menții gustul în farfurie ești nevoit să cauți mereu rețeta perfectă.
R: Am văzut atâția stupi aici la voi. Nu e ireal și în același timp nedrept, că produceți atât de multă miere și noi importăm foarte multă miere contrafăcută și cu mult zahăr în ea ?
Ildiko: Da probabil din cauza prețurilor și a costurilor de producție, un mic producător își vinde produsele adică noi ne vindem mierea mai scump decât o găsiți pe rafturile supermarketurilor. Pentru că a început să apară si miere premium în aceleași supermarketuri, care au preț aproximativ corect, un preț la un kg de miere naturală. În comparație cu mierea naturală există multă miere contrafăcută, și nu o spun eu o spun specialiștii, cei care au făcut analize. Da, deci probabil din cauza costului și atunci facem rabat la calitate dar problema e că facem mare rabat defapt la sănătatea noastră.
Adevărată provocare rămâne însă tot legătură cu clientul . Cum îl scoți dintre rafturile ticsite de miere importată și să îl atragi pe felia ta de pâine? Încerci lanțul scurt.
R:De la stupi am ajuns și în piață sau mica voastră piață formată putem spune, unde este avataj și pentru voi și pentru clienți.
Ildiko: Este mai bine și pentru noi, probabil și pentru clienți, pentru că avem clienți care vin aici după marfa. Noi venim la oră fixă, avem un program, nu pierdem jumătate de zi. Fiind producători noi nu ne permitem să stăm toată ziua la piață sau într-un punct de vânzare mult. Aici venim la sigur, omul își face vânzările pe o rețea de socializare, noi pregătim comenzile și clienții vin și le ridică . Avantajul pentru clienți este că știu ora la care le vine comanda, își aleg punctul de livrare mai apropiat de casa și se întâlnesc direct cu producătorul. Din punctul nostru de vedere, vedem pe fața clientului că este mulțumit, vedem bucuria lor, a copiilor, este o satisfacție și pentru noi că așa vedem direct unde ajunge produsul. Și ca mănâncă oamenii produse locale, produse românești.
Pana la urma totul începe și se termină cu încrederea, mărturisesc clienții. Gustul e undeva la mijloc și e o opțiune.
Avem un pic mai multă încredere în astea pentru că sunt făcute de producătorii locali, nu sunt făcute în fabrici pe bandă rulantă. E o mai mare atenție când vine vorba de producere, de ambalare și gustul e altfel, e mai bun, se simte mai bine, nu e sintetic.
Mi se pare foarte important să alegem produse din surse naturale și făcute cu drag și cu inimă, iar în sezonul rece mi se pare că e important să avem o imunitate bună iar produsele bio sunt importante pentru noi în acest anotimp.
De câteva luni ne place mierea cu polen și propolis, chiar o folosim să ne creștem imunitatea.
Și povestea merge mai departe: pe tărâmul făgăduinței unde au găsit aurul si sănătatea. Oamenii au mizat pe România, au rămas să producă pe câmpurile de la noi și visează că mai pot să hrănească românește cel putin încă o generație de acum încolo.
Ildiko Kepes: Da, sunt 3 generații, o pregătim pe a patra pentru că și fiica mea participa destul de activ . Nu are de ales oricum, asta înseamnă o afacere de familie. Participăm toți.
sursa: Prima Tv, campania Mănâncă Românești
este parte a
