Invierea Domnului este cea mai mare sarbatoare crestina de peste an si are traditii indelungate, din care unele s-au pastrat pana astazi. Unele obiceiuri au fost preluate inca din perioada precrestina. Denumirea sărbătorii derivă din cuvântul ebraic Pesah care desemna sărbătoarea eliberării evreilor din Egipt și a reîntoarcerii lor în patrie. Forma Paști/Paște a pătruns în limba română pe filieră latino-bizantină: Paschae.
In trecut, oamenii ofereau drept cadou ouă colorate la marile sărbători sezoniere cu mult timp înainte de apariția creștinismului. La români se credea că oul înroșit și sfințit are proprietăți energizante și protectoare: uneori un ou era îngropat în vie pentru a o feri de grindină. Fetele de măritat își așezau ouă de Paște sub pernă, în ideea că se vor căsători.
Popoarele germane au născocit povești pentru copii în care se spunea că Iepurele de Paște aduce, sau chiar „depune”! ouă roșii, de aceea și erau îndemnați să-i pregătească mici „cuibare” din frunze și flori de primăvară.
În multe locuri din Europa existau sărbători precreștine de primăvară, carnavaluri sau procesiuni menite să alunge spiritele rele și să „sperie” definitiv iarna.
Există și tradiția ca de Paște să porți ceva nou, iar pentru copii, distracția este să se vadă al cui ou iese „campion” la ciocnit. În multe familii este tabu să ciocnești oul altfel decât cu partea ascuțită, iar în unele regiuni oamenii se spală în dimineața de Paște pe față cu apa în care au stat peste noapte ouă vopsite.
Tradiția iepurașului (iepurele) de Paște a venit și la noi, de aproximativ jumătate de secol, pe filieră Occidentală. Popoarele germane au născocit povești pentru copii în care se spunea că Iepurele de Paște aduce, sau chiar „depune”! ouă roșii, de aceea și erau îndemnați să-i pregătească mici „cuibare” din frunze și flori de primăvară. Se poate spune că Iepurele de Paște vine să completeze „o simetrie a sărbătorii prin raportare la tradițiile darurilor aduse la final de an de Moș Nicolae și Moș Crăciun, spun istoricii.
este parte a
