În luna iubirii, despre violența împotriva femeilor

Violența domestică a reținut din nou atenția opiniei publice din toată țara: o femeie a fost ucisă în Ilfov, iar vedeta de televiziune Daniela Crudu  a fost bătută crunt de iubitul ei, iar acestea sunt doar cazurile care au fost mediatizate.

Ce gest poate fi considerat violent, care este limita peste care ar fi bine să nu trecem, cum stăm cu violența împotriva femeilor sau în familie în zona noastră? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care ne-am propus să răspundem, împreună cu Ramona Mocian, o doamnă din Cluj care știe foarte multe despre violența în familie sau împotriva femeilor. Își petrece multe ore ajutând victimele acestor două tipuri de agresiuni, le oferă susținere, morală și materială și consiliere de specialitate. Ne-a declarat, printre altele, că situația, aici la noi, nu este mai roz decât în urmă cu 10 ani, că în continuare este mai rușinos să fii victimă, decât agresor, că niciun stat din lume nu este imun la fenomenul numit violență domestică sau împotriva femeilor.

Mai multe tipuri de violență

• Organizația Mondială a Sănătății definește violența ca fiind folosirea intenționată a forței sau puterii, reală sau sub formă de amenințări, împotriva propriei persoane, a altora sau a unui grup, din care rezultă rănirea, moartea, afectarea psihologică sau a dezvoltării.

• Pe plan intern, legea (n.r. 217/2003) pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, prevede pedepse pentru orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare sau apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altuia, care provoacă ori cauzează un prejudiciu, suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.

• Violenţa împotriva femeilor reprezintă o încălcare a drepturilor omului şi o formă de discriminare şi însumează toate acţiunile de violenţă de gen care au ca rezultat  vătămarea sau suferinţa fizică, sexuală, psihologică sau economică cauzată femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acţiuni, coerciţia sau deprivarea arbitrară de libertate, indiferent dacă survine în public sau în viaţa privată.

La Cluj, Ramona Mocian a înființat asociația non-profit VIVAD în 2013 și a întâlnit până acum sute de persoane agresate, în principal femei. Spune că asociația funcționează pe bază de voluntariat și că reperul, ”simbolul” asociației este Eleonora Pokola, autoarea primiului testimonial de violență domestică din România, prima româncă care a avut curajul să povestească într-o carte viața sa marcată de violență domestică.

”Trebuie spus răspicat: violenţa asupra femeilor este un obstacol pentru atingerea egalităţii, a dezvoltării şi a păcii. Această cumplită agresiune aduce atingeri drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Eu cred că nu ne putem preface că gândim și elaborăm proiecte care promovează educația, cultura, arta, dezvoltarea personală și să ignorăm faptul că zilnic sunt agresate 8 din 10 femei.”

• 

• 

Agresiunea domestică este un termen în antiteză, nu?(domestic fiind este un cuvânt strâns legat de casă, de familie) Pe de altă parte, putem afirma că victimele acestui tip de abuz sunt femei tinere sau bătrâne, cu studii aprofundate sau fără școală, de la sat sau de la oraș. Ramona Mocian ne mai spune că, lucrurile sunt în continuare mai triste decât ne putem imagina.

”Gândiți-vă că sună în toiul nopții o femeie plângând, spune că a fost agresată, plânge și spune că nu știe unde să plece împreună cu cei trei copii pe care îi are. Prima preocupare este cum să o scoatem din perimetrul de acțiune al agresorului. În acest scop, ținem legătura în permanență cu secțiile de poliție, pentru a interveni. De multe ori, chiar poliția a apelat la asociație după ce au salvat femei bătute și fugite de acasă, care aveau nevoie de consiliere psihologică sau de consultanță juridică.”

Până acum au reușit să sprijine sute de femei și copii care aveau ordine de protecție, sesizări la poliție sau în instanțele de judecată. Le-au ajutat cu găsirea unui loc de muncă, cu înscrierea copiilor la școli, consiliere psihologică, în funcție de fiecare caz în parte. Cel mai important aspect rămâne însă siguranța unui cămin, multe dintre victime rămânând cu agresorii din lipsă de spațiu locativ. Dar…”nimic nu e mai trist decât o femeie plină de vânătăi pe trup și suflet care încearcă să zâmbească copiilor ei, pentru a nu le transmite și lor durerea!”, ne mărturisește dna Mocian. Meriți să zâmbești din nou-a fost numele unui proiect european care a funcționat la Cluj timp de doi ani.

”Era, de fapt, un adăpost pentru persoanele abuzate, implementat de Asociația Atena Delphi. M-am ocupat personal de acest proiect, am fost manager de cazuri și am pus foarte mult suflet și energie în sprijinul femeilor și copiilor. Însă, din nou, faptul că sporadic mai există oameni care prin aport personal și din motive umane vor să ajute, este ca și picătura de ploaie în ocean. Lipsa de sustenabilitate financiară în primul rând, a condus inevitabil la închiderea acestui îndrazneț proiect. Acolo își găseau liniștea pentru o perioadă femeile,  aveau asigurate toate condițiile unui nou start, cu tot ce înseamnă asta: securitate maximă, consiliere, sprijin medical, juridic, crearea de contexte benefice, pentru ele, dar mai ales pentru copii.”

În prezent, în Cluj, există un adăpost pentru situațiile de urgență și cu termen de găzduire limitat, iar în acest an se așteaptă deschiderea unuia nou.

”Este lăudabilă inițiativa, sper să nu rămână doar acestea, e nevoie de mult mai mult Zilele trecute am fost contactată de serviciul UPU pentru un caz și nu am gasit nicăieri  un loc pentru o mamă cu un copil de 4 ani care-și petrecuse noaptea pe holurile instituției de frica agresorului. Pare incredibil că, într-un oraș cu pretenții de metropolă cum este al nostru, să avem două- trei mici adăposturi. Vinovați suntem toți, pentru că tratăm superficial și cu ignoranță o problemă atât de mare. Pe mine mă îngrijorează că viitorul acestei națiuni, crește fără o educație solidă privind modalitatea în care trebuie să reacționeze în fața violenței.”

În România, ultimele sondaje arată că 30% dintre femei declară că au suferit în urma abuzurilor fizice sau sexuale, iar 95 la sută dintre victimele violențelor domestice sunt femei. Până la urmă care este limita dintre o ceartă simplă și o agresiune?

”În general, agresiunea începe cu forme mai ușoare iar apoi degenerează în ceva cumplit, uneori în fapte abominabile. Dacă ai șansa să nu fii atinsă de violență, oricare ar fi forma ei, trebuie să fii de ajutor altora; poate victima nu are curaj singură, trebuie alarmate instituțiile. Nu mai acceptați să vedeți, să auziți, să știți de episoade agresive, fără să luați atitudine. Abuzul, violența, agresiunea nu au niciodată nici justificare, nici scuză. Limita este stabilită de bunul simț, de confortul personal, familial, la locul de muncă și în comunitatea în care trăim.”

Cristina Pintilie Șendrea