Lăsata secului pentru Postul Sfintei Marii se face pe data de 31 iulie, adică azi. În cazul în care 31 iulie este în zi de miercuri sau vineri, se lasă sec în seara zilei de 30 iulie. Postul Sfintei Marii începe practic la 1 august, azi fiind ultima zi când se poate mânca de dulce.
Ce avem voie să mâncăm
Lăsatul secului este înțeles de noi ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. Acest lucru se referă la bucatele pe care alegem să le consumăm în această perioadă. Dacă unii consideră că postul alimentar nu este atât de important, ci doar cel spiritual, ei bine învățămintele Sfinților Părinți spun altceva. Înfrânarea de la anumite bucate pentru o vreme este făcută cu bună știință. Credinciosul nu trebuie să se mulțumească cu jumatăți de măsură. Nu cu o parte din el trebuie să se apropie de praznicul Adormirii Maicii Domnului, ci cu întreaga sa natură: trup și suflet.
Postul Adormirii Maicii Domnului nu a fost de la început de aceeași durată în Biserica Răsăritului. Astfel, credincioșii din părțile Antiohiei posteau o zi, pe 6 august – de praznicul Schimbării la Față -, cei din Constantinopol patru zile, iar creștinii din Ierusalim opt zile.
Pentru toată Ortodoxia,uniformizarea datei și duratei postului s-a făcut în anul 1166, la Sinodul din Constantinopol. Aici s-a hotărât ca postul închinat Sfintei Marii să înceapă pe 1 august și să se încheie cu 15 august.
Postul Sfintei Marii este un post aspru, dacă ținem seama de faptul că Biserica Ortodoxă ne cere ajunare până la ora 15:00, în zilele de luni, miercuri și vineri, iar după această oră, ne cere să consumăm mâncare uscată. Marți și joi se mănâncă fără ulei, iar sâmbăta și duminica avem dezlegare la untdelemn și vin.
În Postul Sfintei Marii avem o singură dezlegare la pește, pe 6 august, când prăznuim Schimbarea la Fata a Domnului, pe Muntele Tabor.
Pentru liniștea acelor creștini, care din motive binecuvântate, nu se pot abține de la mâncare până la ora 15:00 și nici nu pot urma recomandarea Bisericii de a mânca fără ulei, adică o mâncare cât mai uscată, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: “Stăpânul nostru e blând și cu omenie, nu ne cere nimic peste puterile noastre.”
Postul Sfintei Marii se termină în ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august).
Tradiții și obiceiuri
Postul Adormirii Maicii Domnului era ținut cu strictețe de oamenii satelor și aceste zile erau considerate de doliu și de durere. Se îmbrăcau în veșminte cernite, la fel ca Maica Domnului care, în ultima ei perioadă petrecută pe pământ, urca zi de zi pe Muntele Golgota, pentru a se ruga în locul în care Fiul ei a fost răstignit. În apropierea zilei de 15 august, oamenii satelor făceau pelerinaje la mănăstiri, pentru a cere ajutorul Maicii Domnului. Un astfel de pelerinaj are loc la Mănăstirea clujeană Nicula.
În această perioadă, casele erau împodobite cu icoane pe lemn și sticlă, ce o reprezentau pe „Maica Domnului Îndurerată”. La icoane, femeile puneau busuioc și „rug sântămăresc”, flori ce erau păstrate tot anul „pentru tămăduirea pruncilor și pacea în casă, sub binecuvântarea Maicii Domnului”, aflăm din volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania – sărbători, credințe și mituri”, autor Maria Bocșe, volum apărut sub egida Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.
Tot în această perioadă de post se culegeau plantele de leac, unele dintre acestea pierzându-și puterea curativă după data de 15 august.
De altfel, în viața satului, nu exista post sau rugăciune, descântec de leac, legende, colinde, cântece religioase sau pricesne, rituri la nașterea pruncilor, orații la nuntă, bocete, în care Maica Domnului să nu fie invocată la bine și la rău, la durere sau la bucurie.
sursa: crestinortodox.ro, Tradiții Clujene
este parte a
