Pianista Silvia Sbârciu și-a început formarea muzicală în orașul natal, Cluj-Napoca, desăvârșind-o la binecunoscuta instituție de învățământ superior muzical Staatiliche Hochschule fur Musik und Darstellende Kunst din Mannheim (Germania). A urmat apoi studiile aprofundate la clasa profesorului Paul Dan, beneficiind de o solidă pregătire internațională. Silvia Sbârciu are stagii profesionale în compania unor mari maeștri ai painului și a unor pedagogi importanți (Karl Heinz Kammerling în cadrul Schleswig-Holstein Musikfestival, Lev Naumov de la Conservatorul din Moscova, Leon Fischer de la Juilliard School of Music, New York, Konstantin Scherbakov, Dmitri Alexeev, Felix Gottlieb sau Sviatoslav Pochekin în cadrul Internationale Klavierakademie Murrhardt (Germania).
„Pasiunea mea pentru muzică a început la o vârstă fragedă, în copilărie. Își are originea în pasiunea mamei mele pentru muzica clasică. Ea a urmat cu totul altă profesie, cea de medic, însă a rămas mereu o mare melomană. Foarte devreme am început să cânt la pian, să învâț sistematic și nu mi-am imaginat că se va transforma într-o profesie, dar din mers lucrurile au luat o turnură favorabilă pentru mine. Trăiesc muzică pur și simplu. Eu sunt clujeancă, prin urmare am fost eleva liceului de muzică din Cluj-Napoca, iar apoi studentă a Conservatorului clujean. În paralel, am studiat în Germania cu Paul Dan și câțiva profesori de acolo, fiind un periplu destul de sinuos. Ulterior am descoperit pasiunea pentru muzica instrumentală, pentru lied. Cariera mea de instruire educațională a venit cumva circular. Am plecat de aici, apoi m-am întors în 2003 pentru doctorat, după un periplu interesant și sinuos prin lume”, povestește conf. Univ. Dr. Silvia Sbârciu.
Silvia Sbârciu este pianistă, conferențiar în cadrul Academiei „Gheorghe Dima”, membru în forumul European de Lied, directorul festivalului Cluj Ensamble și președinte al Societății Române Mozart. Are un repertoriu impresionant, asta și datorită faptului că un pianist trebuie să știe să cânte și solo, dar și împreună cu orchestra sau cu soliști. De aceea spune că memoria este una dintre calitățile esențiale în această profesie.
„Un pianist este destul de versatil. De la corepetitior până la solist și omul bun la toate, omul-orchestră, alături de dirijor și compozitor, cred că este branșa cea mai versatilă și mai plină de culoare în ceea ce privește instrumentiștii. Un pianist are la dispoziție un repertoriu imens, dar în primul rând trebuie să-i placă muzica, să aibă un auz calitativ și să fie carismatic. Mai are nevoie de capacitatea de a se expune, de a se exprima, de a convinge, de a propune și a impune, deci are nevoie cam de toate calitățile unui performer plus cele ale unui muzician bun, adică auz, capacitate de sinteză, memorie foarte bună. Aceasta este o profesie care se face și în timpul liber. Nu pleci de la serviciu acasă și încui ușa, deci fără o doză de pasiune nu poți face asta, trebuie să fii mereu acolo”, explică Silvia Sbârciu.
În ceea ce privește viitorul, își dorește foarte mult să crească numărul spectatorilor la concertele de muzică clasică și să îi atragă și pe cei care au măcar o curiozitate în acest sens.
„Din asta mă voi pensiona și voi asculta în continuare muzica clasică. Festivalurile pe care le coordonez sau la care sunt implicată îmi doresc să crească, să atingă un număr cât mai mare de persoane în public, să se diversifice puțin. Această cizelare, rafinare ne va schimba și ca oameni, ca relaționare cu viața. Un popor civilizat arată altfel, se comportă altfel și tot așa”, încheie artista.
este parte a
