În vechime, în Ajunul Bobotezei, grupuri de feciori sau chiar „ceata feciorilor” colindau pe ulițele satului. Intrau în curți și în case și anunțau „dezlegarea Câșlegilor”, adică începerea perioadei nunților. Astfel, ei comunicau întregii comunități:
„Slobozim Câșlegile, / Să mărităm fetele, / Umblați, feciori, / Să vină pețitori”, după cum aflăm din volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”, autor Maria Bocșe, editat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.
În lumea satului, prin „câșlegi” se înțelegea perioada dintre două posturi, în care se mănâncă de dulce (câșlegile de iarnă – perioada ce ține de la sărbătorile de iarnă, până la începutul Postului Mare). Mai demult, în satele din Transilvania, în acest timp se făceau cele mai multe nunți. În primul rând, fetele și feciorii se întâlneau și se cunoșteau în șezătoare, care debuta la începutul postului Crăciunului și continua în câșlegi, până aproape de primăvară. Aici, feciorii veneau seară de seară și își puneau fiecare ochii pe fata care era mai frumoasă sau mai harnică. Dacă și fata îndrăgea feciorul, urma pețitul și apoi nunta.
sursa: Tradiții Clujene
este parte a
