Tanczos Barna, născut si crescut în Harghita, langa Covasna, are 2 carti. De citit.(Asa cum Ana, are 2 mere.)-La Fontaine si Creanga. A, nu, iertare… nu e nicio ramura căzută in vreo apa. Parem noi, asa toti o apa si-un pământ. Romanesc. Am crezut ca vindem si piei, acelea ale ursului din pădure. Am crezut. Dar printului austriac nu-i plac fabulele. Ii plac tovarășii hotărâți. Cel putin 2 si nu prin copaci. Jos, asa, ascunși dupa trăgaci. Nici miniștrilor nu le plac poveștile. Nici măcar cele cu ursi, păcăliți de vulpi.
Romaneste, asa. Ana ar vrea sa isi mănânce merele. Dar le-au șparlit cormoranii care au scăpat de bătaia puștii. Că și ei au ajuns cu aripile la pământ tot sub semnatura… stiti ce zic, nu?
Am admirat un regat in copilarie, ani și ani la rand. Pădurile din Mureș. Aproape iată, cu stapani ce vorbesc aceeași limba de codrii din Harghita si Covasna pierduți oricum pentru orice domesticire eroica. ( Le-au domesticit composesoratele). Am si copilărit langa o pădure…Vreau doar sa va spun ca de ani buni, in Târgu Mureș isi împart pădurile între ei mai ceva zaharul și cana de faina dintre etajele de la bloc. Pe frăție. Si e o bătaie generala de piept asa ca vântul printre creste… printre cei care spun ca apara dar de fapt dorm în post. La siesta.
De fapt, cred ca pana și regii au mândria lor. Arthur s-a saturat sa tot audă ca locuiește într-o gradina zoologica. S-a dus în alt regat. Si s-a apucat de scris. Pesemne, răzbunarea ursului. Ori scrie alte legi langa o tufa de zmeura. Ca ele de fapt iti permit sa deschizi borcanele cu miere. Fix ca-n fabula.
Un text de Loredana Danciu