În zilele noastre ziua de 1 Mai este prilej de sărbătoare pentru toți românii, marcat de o mini-vacanță, cu ieșiri la grătare, ieșiri în natură, mers la munte sau la mare. Mesajul original, dar și însemnătatea acestei zile, s-au pierdut însă în propagandă, mai ales în perioada comunistă, sau în fumul de grătar și sticlele de bere de după 1990.
Practic ziua de 1 Mai la origini nu era un prilej de bucurie ci unul de a comemora victimele protestelor sindicale și lupta muncitorească pentru drepturi. În România, această zi a fost confiscată ideologic de comuniști dar și de regimul carlist, iar după 1990 s-a transformat în zi liberă, de distracție.
Povestea a început practic în Statele Unite la finalul secolului al XIX-lea. Muncitorii aveau un program de 10, chiar 12 ore pe zi și condiții de viață mizere. Dacă lipseau de la muncă, indiferent de motiv (fie ca erau bolnavi, fie că erau prea obosiți) aceștia riscau să nu fie plătiți sau chiar concediați.
În 1886, George Edmonston, cel care a fondat unul din primele sindicate ale muncitorilor, a întrunit Federația Sindicatelor din Statele Unite și Canadei, cu scopul de a obține, 8 ore pe zi de muncă, dar și zile de odihnă pentru muncitori, plătite de angajatori. Refuzul inițial al patronatelor a scos în stradă sute de mii de muncitori. Pe 1 mai 1886, la Chicago, peste 90.000 de muncitori au demonstrat în stradă, cerând program normat de opt ore. Ulterior, alti 40 de mii de muncitori au intrat în grevă, iar până la urmă rezultatele au venit: o parte a patronilor au fost de acord cu aceste condiții cerute de muncitori.
Pe 4 mai însă incidentele din piața Haymarket din Chicago, aveau să ducă tot înspre stabilirea zilei Internaționale a Muncii pe 1 Mai. Pe o ploaie torențială, din cei 20 de mii de protestatari, au mai rămas doar 2500. Poliția a intervenit și cineva a aruncat o bombă în mulțime. Forțele de ordine au început atunci să tragă orbește. Au murit 7 polițiști și 4 muncitori.
De incidentul din Piața Haymarket, s-au folosit ideologic socialiștii, cei care au și propus pentru prima dată ca 1 mai să devină Ziua Internațională a Muncii, în memoria muncitorilor din Chicago dar și a tuturor muncitorilor obligați să muncească peste program și în condiții grele. Astfel Ziua Internațională a Muncii a fost recunoscută internațional la cel de-al doilea congres al Internaționalei Comuniste din 1891. Evident, inițial, 1 Mai nu era sărbătorit câmpenește cu mici și bere, ci erau organizate miting-uri și manifestații stradale muncitorești, în memoria celor din Chicago dar și pentru revendicarea de drepturi.
În țara noastră primul 1 Mai muncitoresc a fost marcat în anul 1890, chiar înainte de ratificarea sa de către Internațională. A fost însă o mișcare de mică anvergură. Un an mai târziu, ziarul „Adevărul” consemna mișcările muncitorești din acel an, mai ales după congresul Internaționalei Comuniste. Evenimentul a fost organizat la București, de Clubul Muncitorilor și au participat 10.000 de muncitori, inclusiv simpatizanți ai curentului comunist, scrie adevărul.ro.
După 1990, sărbătoarea, la români, a devenit doar petrecere câmpenească, după modelul comunist anterior, cu ”tradiționala” bere și „tradiționalii” mititei la grătar.
În Cluj-Napoca, astăzi găsiți mai multe zone unde puteți face celebrul grătar de 1 mai. În complexul sportiv din Gheorgheni sunt 4 foișoare, fiecare cu câte trei grătare. În Valea Gârbăului au fost amenajate locuri de joacă dar și zonă pentru picnic, mese de picnic și stații de alimentare cu apă. De asemenea locuri de picnic se mai pot găsi și în parcul Feroviarilor, parcul Armătura, malurile Someșului, parcul Colina sau Zorilor.
este parte a
