Mă miră o chestie: văd guvernanți care spun clar că nu-s bani pentru mărirea alocațiilor pentru copii, văd economiști care spun și ei același lucru; mai văd alții care ridică pumnul și spun că ăștialalți, guvernanții, sunt niște răi și niște fameni și nu țin la copiii patriei – asta în vreme ce noi plătim taxe și impozite și pe aerul respirat.
Și atunci musai să întreb, fără să mă intereseze ce zic unii și alții sau să dau dreptate vreunuia: da’ la suta aia de milioane de euro care pleacă anual la partide v-ați gândit vreo secundă? Că a venit unu’ de-asta de plânge de mila săracilor și dintr-un cuvânt a triplat fondurile date de noi către partide: n-a mai fost procent din buget, ci din PIB – și, de aici, trai de lux pe banii fraierilor.
Dacă te uiți bine, vezi că în țara asta se vorbește despre oameni și despre oliticieni: primii sunt oameni pur și simplu, ăilalți, doar specie nedefinită, incapabilă de cele mai multe ori să vadă dincolo de portofel sau să vorbească limba română corect. Și hămeseala cuprinde încet-încet totul, e un fel de iureș al învârtelilor și al combinațiilor; se va ajunge, în țara asta, musai să ai pe cine în spate ca să o duci bine. Știu, pare aproape ridicol de amintit acum, dar de ce s-a ieșit în 89? Împotriva PCR-ului? Dacă da, au avut grijă urmașii lui să facă alt PCR, ăla de pile, cunoștințe și relații, ăl mai puternic partid al tuturor vremurilor, adunătura supremă de tarabostes, dumnezeiții.
Până când sistemul ăsta nu va fi aruncat la gunoi, România nu va putea intra cu adevărat în clubul european – și musai trebuie spus: mai nociv decât risipirea sutei de milioane de euro e sentimentul că puterea devine carieră personală odată cu anunțarea exit poll-ului. Să vii și să descoperi acum, după trei luni de spaimă, combinezoane și măști ascunse prin depozitele unor spitale, să vezi chefuri ale politicienilor – și da, cele mai turbate erau ale celor ce ne behăiau zilnic la tv că musai să fim înspăimântați și să stăm acasă -, să citești despre interlopi că au ajuns mari distribuitori de materiale sanitare, să-l auzi pe Ministrul Finanțelor cum că n-are bani, dar să vezi în același timp că doar bugetul partidelor nu-i afectat de criză… până când,totuși?
Au inventat totuși ceva: au pus insignă de erou pe Mihai Viteazu, la concurență cu nevasta unui senator, unsă cu cinci funcții de statul român; au pus insignă și lui Horea, Cloșca și Crișan în același timp ce îl ungeau șef la Curtea de Conturi pe singurul ministru al Economiei din lume condamnat la pușcărie pentru furt. Așa că suntem unici? Așa că merităm să ne facă istoricii lumii statuie? O fi ADN-ul dacilor, al extratereștrilor, om fi unși ai lui Dumnezeu doar ca să vadă ceilalți cât poate suporta un popor sau populație, ce-om fi; am merita un premiu, să vină UNESCO sau ONU și să ne dea și nouă insigne și onoruri; că noi suntem ăi mai mari supraviețuitori, mușcăm cu dinții din vremuri: izolați în pandemia asta de țară, rezistăm până și aleșilor noștri…
este parte a
