De ce tattoo artist?
C.S.: De mic am început să desenez, de prin clasa a II-a. Am făcut desene, anime-uri… tot felul de chestii. Orice vedeam și îmi plăcea, desenam. Asta, automat m-a împins. Întotdeauna mi-au plăcut tatuajele, dar niciodată nu am crezut că o să devin un tatuator. În clasa a XII-a mă plictiseam la ore și m-am desenat pe mână, m-am dus la sală și m-a văzut un tip. Mi-a zis „Ce tatuaj mișto ai pe tine! Cine ți l-a făcut?” și i-am spus că nu e un tatuaj, ci eu m-am desenat. Așa, tipul respectiv mi-a dat un click. Cum am ajuns acasă, cum am început să mă interesez despre ce sunt tatuajele, cum se începe, ce ar trebui să-mi cumpăr etc. Am dat comandă, i-am spus mamei mele că vreau să mă apuc. În două săptămâni m-am apucat de tatuat, iar în trei săptămâni am reușit să tatuez o persoană în sine. Așa m-am apucat de tatuat.
Care este mesajul pe care vrei să îl transmiți?
C.S.: Oameni, priviți tatuajul drept o artă pe vecie, îți faci acum un tatuaj, îl ai pe veci. Dacă înseamnă ceva pentru tine sau nu, nu contează, reprezintă un moment din viața ta, pe principiul că „atunci am simțit că vreau să mă tatuez, să-mi fac acest tatuaj, asta am făcut”, nu contează dacă nu știi să explici unei persoane ce înseamnă tatuajul respectiv.
Pentru tatuatori în general, sau pentru cei care vor să se apuce de tatuat, le recomand să înceapă. Și eu am stat foarte mult pe gânduri, dar a meritat, totul.
Câte tatuaje ai și care este cel mai important?
C.S.: Undeva la… una, două, trei… patru pe picioare. Dacă le iau în număr de ședințe, undeva pe la 5 pe mână și încă vreo 4 piept-gât. Cel mai important pentru mine este cel de pe gât, simbolizează evoluția mea. În momentul respectiv am fost cel mai inspirat, nu știu, bufnița a trezit foarte mult în mine.
Cum te-ai simțit după ce ți-ai făcut primul tatuaj?
C.S.: Primul tatuaj a fost ceva mic, pe degete. După ce l-am făcut, a urmat unul pe mână. După, două săptămâni am fost în depresie din cauză că tot timpul eram pe principiul „dacă n-o să-i placă la cutare, dacă n-o să-i placă la cutare”. De asta recomand ca atunci când îți faci un tatuaj să îl faci pentru tine, nu pentru altcineva. Dacă cineva are o părere proastă despre tatuajul tău, nu contează. Ție îți place, asta contează cel mai mult. Și, din cauza asta am intrat în depresie, pentru că îmi păsa prea mult de părerile celorlalți.
În perioada respectivă, oamenii erau și mai recidivi asupra tatuajelor, față de cum sunt acum. Acum s-a mai dezvoltat lumea, mi se pare că oamenii sunt mult mai lejeri când vine vorba de tatuaje.
A evoluat în România modul în care sunt văzute tatuajele?
C.S.: A evoluat foarte mult. În 2018 mi-am făcut tatuajul de pe gât. Sincer, în primele luni toată lumea mă lua: „Mamă, ce tatuaj” și își făceau poze cu mine. Acum merg pe stradă ca și cum n-aș avea tatuajele respective. Așa se vede diferența, când te uiți la o persoană care are tatuaje și consideri că este ceva obișnuit. Aici este evoluția în mentalitate.
Cum este viața unui tattoo artist?
C.S.: Viața unui tatuator, sincer să fiu, este destul de complicată. O dată la două-trei luni, am momente în care parcă nu-mi mai apreciez munca, simt că mă plafonez. Dacă nu fac ceva diferit, să schimb ceva în momentul respectiv, simt că nu ajung nicăieri. Dacă nu reușesc să schimb nimic, intru în depresie. Abia după ce ies din ea știu sigur că o să schimb ceva, că altfel nu o să fac nimic mai departe. Tot timpul caut pentru mai mult, să mă îmbunătățesc, să fac lucruri diferite. De multe ori, ca tatuator, vorbești cu omul. Munca ta depinde foarte mult și de omul pe care îl tatuezi. Dacă omul nu este deschis la idei noi, la ce vrei tu să faci, este greu să evoluezi. Mi se pare foarte greu să tatuez ceva ce-mi place când am un om lângă mine care-mi spune „Nu, nu-mi place ce-mi arăți. Nu, nu-mi place aia”. De asta încerc pe cât posibil să elimin persoanele respective și să îmi selectez cât mai mult clientela, ca să am oameni care pun preț pe ceea ce fac și sunt deschiși în viziunea mea.
Care este cel mai fericit moment din viața ta?
C.S.: Cel mai fericit moment din viața mea este când s-a născut fiica mea, în 17 octombrie. În săptămâna respectivă am fost în extaz total, așa bine nu m-am simțit niciodată. În viața mea ca tatuator, a fost când am început serios toată treaba și m-am mutat în orașul meu, din Cluj, m-am mutat în Zalău și am început să tatuez serios. Mi-am închiriat un spațiu și mi-am luat echipamente. A fost un salt foarte mare în ceea ce făceam. Până atunci, tatuam acasă, dar nu într-o cameră special amenajată, ci pe unde apucam. Atunci s-a simțit cu adevărat o diferență, am simțit că fac ceva.
Care este povestea primului tatuaj pe care ți-i l-ai făcut? Dar a primului tatuaj pe care l-ai făcut?
C.S.: Primul tatuaj pe care mi-i l-am făcut este cel de pe degete, pe care scrie „life” și după un an jumătate, mi-am scris „2017”, atunci a început viața mea. Acela a fost primul tatuaj făcut pe mine, de mine.
Primul tatuaj făcut cuiva a fost soțului mamei mele, respectiv tatălui meu vitreg. A fost un lup pe jumătate realist și jumătate geometric. M-am avântat foarte tare în ceva mai complicat, nu m-am apucat de tatuat pentru lucruri mici. Niciodată nu mi-au plăcut, dar le-am făcut fiindcă altfel nu ai cum să evoluezi.
La primul tatuaj a fost groaznic, m-au durut spate, ochii, tot. Nu știam cum să încep, cum să termin, mi se ștergea șablonul… a fost o harababură totală. Până la urma a ieșit ceva încât să spun că, până la momentul respectiv am fost satisfăcut de rezultat. În momentul de față, l-aș vedea ca pe un „Bă… nu prea, nu mersi!”.
Ce momente dificile a trebuit să depășești?
C.S.: Acum doi ani, când m-am mutat în Cluj, a fost foarte greu să mă pun pe picioare înapoi. Eu tatuam în Zalău, acolo era toată clientela. Voiam să evoluez cumva, dar nu știam cum. Mi-am spus că dacă nu mă mut în alt oraș, nu am cum să evoluez. Nu știu, în Zalău mi se pare că oamenii nu sunt la fel de deschiși, erau mai reticenți. După ce m-am mutat în Cluj, tatuam o dată la 3 săptămâni, ceea ce e foarte puțin. Încet-încet am văzut că a început să mă cunoască lumea. Ieșeam foarte mult în oraș, cunoșteam noi oameni și, așa, din om în om, se afla de mine.
Ce fel de momente mai amuzante ai trăit ca un tattoo artist?
C.S.: Am avut un moment în Danemarca. Tatuam la festivaluri, în aer liber. Nu recomand nimănui să tatueze în așa ceva. A venit un tip la mine și m-a întrebat „Am un tatuaj pe… zona intimă. Nu-mi mai faci unul?”. I-am spus că „Omule, oricât mi-ai da, nu-ți mai fac unul!”. După două zile a venit alt tip care a vrut să-i tatuez numărul de la papuc în talpă, să nu cumva să-l uite.
Care a fost cel mai greu proiect?
C.S.: Cel mai greu proiect a fost chiar când m-am apucat de tatuaj. A fost unul tribal pe care nu știam să-l fac și nici nu l-am terminat, fiindcă tipul nu a mai venit din probleme financiare. Ideea este că la jumătate de tatuaj am stat undeva la 8 ore. Acolo șablonul nu se lipește direct pe piele, ci se desenează pe mână, așa că trebuia să fie totul egal. Eu am pus lipit direct șablonul și vedeam că sunt zone inegale, așa că tot modificam. Mi-am zis că nu o să mai fac ceva de genul.
Sunt câteva proiecte pe care îți e teamă să le abordezi?
C.S.: Că mi-ar fi teamă să le abordez, nu. Sunt proiecte care-mi displac, nu-mi stârnesc atenția. Dacă nu simt că e o provocare, nu le vâd sensul și nu-mi vine să le tatuez.
Ai vreun tatuaj pe care vrei neapărat să-l faci? Un „proiect de vis”?
C.S.: Nu e neapărat un „proiect de vis”, dar mi-ar plăcea să fac un back piece, spate complet, realist și color. Un portret, o poveste… ceva ce să-mi stârnească interesul, să mă pună în dificultate, să-mi ridice tot. Să văd că acesta mi-a ieșit, să fiu foarte mândru de el.
Care este elementul care face tatuajul să fie considerat artă?
C.S.: Elementul care îl face special este faptul că fiecare tatuator lucrează altfel, niciun tatuaj nu o să fie la fel. De exemplu, cum îmi vine mie cineva care-mi arată o poză și vrea să-i reproduc. Îi spun că am stilul meu, unele umbre nu vor veni la fel, de exemplu. Asta este arta, un adaos de la tatuator.
Ai avut modele de inspirație?
C.S.: Urmăream foarte mulți tatuatori la început, îmi plăceau foarte mult unul din Franța și unul din Danemarca. Se numește Eliot Kohek și face tatuaje negre, atât de realiste încât pare că ies din piele. Îmi par aproape imposibile, dacă aș avea șansa să îl întâlnesc în viața asta, i-aș cere câteva sfaturi. Mi-aș face o programare la el doar ca să văd cum mă tatuează.
Care sunt calitățile unui tattoo artist bun?
C.S.: Primul lucru este modul în care abordează clientul, cum vorbește cu omul și cum îl face să se simtă la început. Majoritatea oamenilor au o frică, emoții. Sunt reticenți, mulți nici nu sunt siguri dacă vor să își facă tatuajul respectiv sau nu. Trebuie să ai răbdare cu ei, să îți iei un timp mai îndelungat, astfel încât să nu fii pe grabă niciodată. Trebuie să fie un lucru ușor și comod, dacă tu ești incomod, automat îl pui și pe client în zona asta. Majoritatea nici nu-ți mai vin a doua oară.
Au fost situații în care să fie nevoie să liniștești clientul?
C.S.: Am avut situații în care persoanele aproape au leșinat, dar nu din cauza durerii, ci din cauza fricii. Am spus că „Ok, facem pauză”, nici nu am apucat să tatuez 5 minute, iar omul voia tatuaj de 5 ore. Am tatuat 5 minute și a început să se albească la față, i-am spus că „Ok, îți dau o ciocolată, mai stăm puțin la povești, te mai întinzi în pat” și după am reluat treaba, a stat 5 ore, nu a mai avut nicio treabă.
Trebuie să inițiezi, să le și spui la ce să se aștepte de la bun început, multă lume nu știe ce înseamnă tatuajul în sine.
La ce ar trebui să ne gândim bine înainte să ne facem un tatuaj?
C.S:: Dacă ești o persoană care se plictisește repede de anumite lucruri, nu-ți recomand să faci un tatuaj, să-ți pară rău de el mai târziu și să vrei să-l acoperi. Să fie ceva ce îți place ție, nimănui altcuiva. Îl faci pentru tine. Nu-ți recomand să ceri altora opinii, îl faci pentru că ție îți place.
este parte a
