Frica si iarna despre care ii povestea acum trei zile fetitei mele, strabunica ei.
“copilă, i-am citit la mumă-ta biblia și la câmp și la căpatîi ca atunci asa era. Acum o puteți si auzi, pe telefoane. Faceți cumva sa înțelegeți ca asa e scris de mult: ” Rugați-vă ca fuga voastră sa nu fie într-o zi de iarnă și nici într-o zi de Sabat”.
Mi-am zis în gând ca a greșit strabunica versetul. Și l-am cautat:
“Pentru ca atunci va fi un necaz mare cum n-a fost niciodată de la începutul lumii și nici nu va mai fi. Si dacă zilele acelea nu ar mai fi scurtate nimeni n-ar scapa.
Dar din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate”.
Afara a nins azi noapte. Și tot azi noapte am auzit veștile de la Zaporojie. Si mi-am amintit de ce nu am eroi printre cei mari.
Sa-mi fie cu iertare dar nici o clipa nu l-am privit pe Zelenskiy ca pe un erou. Nu atâta vreme cât ma va bântui imaginea unei fetițe bolnave de cancer, fara medicamente, intr-o toaleta, singurul adăpost. Copii după gratii, raniti și fără ajutor, născuți în beci,orfani care ajung pe pământ străin acum sau orfani de război cu sufletul bucăți.
Razboiul acesta este despre copii!! insa toate națiile in frunte cu ( seninul de) Baiden incearca sa smulgă jucării din mâinile unor copii furioși oferindu-le fructe…cu diplomație.
Războiul acesta este și despre copiii lui Zelenskiy pentru a căror viata se va teme, secunda cu secunda pana la sfârșitul vieții lui. Lângă o soție care va simti mereu spaima fiecarei clipe ce vine. Doi parinti care nu vor trăi indiferent dacă războiul se va termina maine sau peste ceva vreme.
Vor supravietui. Atât. În frică, uiți sa trăiești. Uiți cine ești.
Deci nu e loc de admirație, sa fim serioși. Milă, și atat. Si ma gândesc obsesiv dacă nu putea fi evitat totul…
E pentru prima data când in loc sa mă decid ce pom sa mai sădesc pe palma de pământ din fata casei ma trezesc căutând “how to build a underground shelter”.
Un text de Loredana Danciu
este parte a
