Lumea s-a schimbat, iar acest lucru trebuie să îl conștientizăm cu toții! Vremurile de demult în care cureaua era un mijloc uzual de aplicare a unei pedepse, liniarul era folosit de profesori pentru palmele obraznice și întinse, statul în genunchi sau trasul de urechi, nu ar mai trebui folosite niciodată. Cel puțin așa ne recomandă psihologii care se străduiesc neîncetat ca noile metode de creștere și educație să ajungă la noi, să le cunoaștem, să credem în ele, să le aplicăm. În urmă cu câțiva ani (2013), UNICEF a publicat un raport cel puțin îngrijorător pentru România: peste 60 la sută dintre copiii chestionați confirmă că sunt bătuți acasă de părinți; 20 la sută dintre părinți cred că pedeapsa fizică este un mijloc de educație. Îngrijorător, nu? Să sperăm că lucrurile s-au mai schimbat între timp…mai rău, corecțiile precum trasul unei palme sau de ureche nici măcar nu sunt percepute ca făcând parte din sfera abuzului fizic.
De ce spunem toate acestea? Pentru că am aflat despre un program destinat adulților, necesar copiilor și până la urmă indispensabil viitorului. Este vorba despre asociația ”Începuturi sigure în România”, care a derulat timp de trei luni (octombrie-decembrie) programul ”Educație incluzivă bazată pe atașament”, în Penitenciarul din Aiud, acolo unde siguranțafizică și emoțională nu există și nu a existat vreodată.
”Dacă 2 din 10 copii ai căror părinți sunt deținuți în penitenciare, nu vor mai fi supuși violenței domestice după libererea acestora și vor resimți mai multă siguranță în relație cu părinții, noi ne declarăm mulțumiți.”- Roxana Petre, psihoterapeut, trainer-educator parental ”Circle of Security”
Obiectivul proiectului a fost creșterea accesului la cunoștințe de educație incluzivă, specifice programului de educație parentală „Cercului Siguranței”, bazat pe teoria atașamentului. 12 angajați din cadrul Penitenciarului Aiud, psihologi, asistenți sociali, educatori, funcționari publici au primit informații, cu scopul de a dezvolta atașamente psiho-socio-emoționale armonioase, necesare în munca și relaționarea cu persoanele deținute. Au fost însoțiți tot timpul de psihoterapeutul Roxana Petre, au reflectat la dificultățile pe care le experimentează în penitenciar, au aflat răspunsuri la situațiile provocatoare din fiecare zi. Cercul Siguranței acoperă foarte bine trei direcții importante: dezvoltarea personală și îmbunătățirea relațiilor cu copiii sau cu alte persoane apropiate, îmbunătățirea muncii în echipă și îmbunătățirea relațiilor profesionale cu persoanele deținute.
Iată câteva dintre declarațiile participanților la acest program:
”Pentru mine Cercul Siguranței nu a fost doar un simplu curs, practic am descoperit cel mai autentic mod de abordare a relațiilor. Am realizat ce înseamnă timp de calitate cu soțul și în special cu copiii. Am învățat și încerc să nu uit că vinovăția și predicile nu aduc nimic bun. Sper, cu fiecare zi să devin un OM mai bun!”-Dana Nazare, educator
”Pentru o echipă de lucru, așa cum este cea din penitenciar, unde a te baza pe celălalt (în sensul de expertiză profesională), mai ales în situații de criză, e vital, Cercul Siguranței a adus un plus de încredere între membrii echipei, a creat acel mediu de siguranță în care relațiile să crească, a sporit autenticitatea și conectarea, a adus împreună curajul și vulnerabilitatea, ne-a ajutat să ne autodezvăluim și, deopotrivă, să ne oglindim în ceilalți. A sporit sentimentul de apartenență și acceptare necondiționată. Ne-a învățat să ne “conținem” unii pe alții și să fim alături unul față de altul atunci când e nevoie. Într-un mediu unde poveștile “grele” de viață ale beneficiarilor, precum și “greutatea” pe care o poți resimți uneori în interacțiunile cu ei, le “aduni” pe parcursul unei zile de muncă, nevoia de a le “goli” / “revărsa” într-un mediu de siguranță devine esențială. Consider că Cercul și-a adus din plin contribuția și în acest sens. Mulțumim!” -Raluca Barb, psiholog
”Abordarea relațiilor cu persoanele deținute din perspectiva programului ”Cercul Siguranței” este foarte importantă, deoarece legislația în vigoare spune să-i tratăm pe deținuți cu umanitate, iar acest lucru este de multe ori greu aplicabil, dat fiind că unii dintre ei lansează provocări și au comportamente care instigă la răutate. În cadrul programului, am învățat că, dincolo de aceste comportamente, se află niste nevoi, pe care le putem identifica mai bine cu ajutorul Cercului Siguranței. Am conștientizat cât de important e să fim atenți la oameni și să facem analize. Putem descifra comportamentul infantil al adultului, cu carente la capitolul emoțional și e util, mai ales pentru cei care lucrează cu deținuți si nu sunt de specialitate psihologi. Legislația ne spune ce să facem, dar nu ne descrie cum să facem. Cumva se naște în interiorul nostru o frustrare, pentru că nu e ușor, atâta timp cât nu ai o logică pe care să te bazezi. Cercul Siguranței asta face, aduce o logică, o explicație pentru comportamentele inadecvate și apoi, aduce înțelegerea nevoii din spatele acestuia, sprijinându-ne ca în calitate de lucrător de penitenciar, să relaționăm cu maturitatea emoțională necesară care poate aduce reparații în integrarea emoțiilor în cazul persoanelor deținute. Chiar dacă nu e ușor sau simplu, pentru că nu am și nu pot utiliza întotdeauna ingredientul IUBIRE, care ne este atât de la îndemână, atunci când ne raportăm la proprii copii. E mult, mult mai dificil, dar a fi ”Mai Mare, Mai Puternic, Mai Înțelept și Mai Blând” putem măcar încerca sa fim, pentru că e singura soluție spre o reală schimbare!”-Simona Moldovan, educator
Programul a fost implementat de Asociația Act for Tomorrow, lansat de Kaufland România, iar finanțarea a fost asigurată prin programul StartONG.
Cristina Pintilie Șendrea
este parte a
