Să spunem NU stresului! Împreună cu Daniel David!

Salut, ce faci? Bine, sunt un pic stresat sau…distresat?

Așa ar trebui să răspundem atunci când folosim cuvântul stres într-o simplă conversație cotidiană. Există două forme clare ale stresului, ne spune profesorul clujean în psihologie Daniel David, care, a clarificat pentru Servus Cluj, noțiunea. De ce domnia sa? Pentru că la o simplă căutare pe net, rezultatul este de aproape 2 milioane, într-un timp foarte scurt. (https://danieldavidubb.wordpress.com/ , https://www.ubbcluj.ro/cv/CV_DanielDavid.pdf, Wikipedia). Însă nu acest lucru îl determină să fie o autoritate în domeniu, ci anii dedicați studiului, seriozitatea în abordarea unor subiecte cu acoperire națională și internațională, dar și faptul că, în urmă cu patru ani, a publicat o carte deosebită, pe care v-o recomandăm cu tărie, ”Psihologia poporului român”. Am mai adăuga doar că, stresul este considerată un fel de tulburare (problemă) psihologică, acceptată din punct de vedere social și că la începutul acestei luni am avut o zi dedicată conștientizării stresului. În plus, presa este plină de articole despre împărțirea generațiilor în funcție de gradul de stres resimțit.

”Uneori românii nu înțeleg corect fenomenul (inclusiv termenul) sau cauzele acestuia, dar nu numai românii, stresul NU este înțeles bine nici la nivel internațional. Asta pentru că oamenii gândesc la nivelul psihologiei de simț comun, considerând că emoțiile și comportamentele noastre sunt  generate de evenimentele de viață și că emoțiile pozitive sunt „bune”, iar cele negative „rele”. Spunem că suntem stresați în situații normale, cum ar fi: m-am certat cu soția, nu mă ascultă copii sau au luat note mici, nu am luat interviul pentru job. Din psihologia științifică știm însă că este mai important, de fapt, modul în care ne raportăm la aceste evenimente, nu evenimentul în sine.”- Daniel David, prorector, PH.D. Universitatea Babeș-Bolyai

”Să luăm un exemplu.. presupunem că suntem dați afară de la serviciu. Dacă dvs. spuneți NU trebuia să se întâmple, nu pot tolera că s-a întâmplat, este groaznic și nu pot concepe așa ceva, acest lucru generează suferință psihologică. Eu, tot dat afară de la serviciu, pot să spun…mi-aș fi dorit să NU se întâmple, este rău, să văd ce pot face să controlez situația asta, dar accept faptul că indiferent ce fac s-ar putea să  nu pot controla  evenimentul. În această situație, și eu o să am emoție negativă, dar va fi funcțională, dvs. o să fiți depresivă, eu o să fiu trist, dvs. anxioasă, eu numai îngrijorat, dvs. furioasă, eu doar nemulțumit. Ale mele vor fi emoții negative dar sănătoase, deoarece mă stimulează să caut soluții. Cine este panicat/depresiv abandonează problema/căutarea de soluții, cel puțin până trece depresia.”

Câteva noțiuni despre stres:

• Cuvântul stres vine din latinescul ”stringere”= a strânge, a îmbrățișa, a restrânge, a lega, a îndurera, a răni, a jigni;
• În franceză, ”etreindre”= a împresura trupul cu membrele strângând cu putere (uneori până la sufocare), un alt cuvânt derivat fiind ”detresse”, delăsare, singurătate, neputință;
• Etimologia cuvântului stres, în limba engleză arată că înseamnă încordare, presiune, povară forță, efort, tensiune, constrângere;
• Termenul a fost introdus în 1936, de un cercetător canadian, de origine ungară, Hans Seyle, și era denumit inițial ”stres of life”, noțiunea fiind rapid preluată în toată lumea.

Suntem stresați, ne putem sau NU trata

”Stresul apare atunci când avem o problemă de discrepanță la nivel cognitiv între ce ne așteptăm/ce ne dorim și ceea ce se întâmplă de fapt. Dacă ceea ce dorești/aștepți NU este confimat de realitate, apare discrepanța cognitivă/psihologică. Stresul în sine nu este rău sau bun, el capătă o formă bună ”eustres”( n.r. eustress) sau o formă mai rea pe care o numim ”distres”(n.r. distress). Spre exemplu, dacă tu te aștepți la puține și primești mult – deci tot o discrepanță cognitivă/psihologică – emoția va fi una pozitivă, adesea legată de eustres. De asemenea, emoțiile negative sănătoase sunt o parte a eustresului. Distresul este mai bine reflectat de emoțiile negative nesănătoase.

Eustres-ul te poate motiva, dar dacă vorbim de distres, acesta este legat mai degrabă de suferință, psihopatologie și are manifestări la mai multe niveluri. La nivel subiectiv, duce emoțiile în faza trăirilor negative nesănătoase, la nivel cognitiv apare un stil de gândire rigid și inflexibil – mă refer aici la oamenii care au tendința să-și formuleze scopurile în termeni de ”trebuie cu necesitate” -, iar aceștia devin de obicei persoanele care experiențiază mult mai ușor distresul decât ceilalți.

Spre exemplu, cei care devin stresați (în forma distresului) gândesc așa: dacă îmi doresc ceva, atunci asta trebuie să se întâmple și nu pot concepe să se întâmple diferit. Aici intervine discrepanța, care accelerează distresul. Asociat apar o serie de modificări la nivel comportamental, oamenii fac acele lucruri prin care încearcă să-și reducă trăirea emoțională negativă. Astfel, unii ajung la comportamente dezadaptative, adică își reduc emoția negativă pe termen scurt (prin consumul de alcol), dar își generează astfel probleme pe termen lung (ex. prin dependența de substanțe). Un stil de gândire flexibil/rațional – îmi doresc diverse lucruri, fac tot ce depinde de mine să le obțin, dar accept faptul că indiferent ce fac s-ar putea uneori să nu le obțin mereu – mă ajută pentru a experienția eustres în cazul unei discrepanțe cognitive/psihologice.

Stresul are și o componentă psiho-biologică foarte importantă, apar modificări în funcționarea organismului. În cazul distresului una dintre acestea este legată de afectarea sistemului imunitar. Stresul pe termen lung, cronic (distres), generează o reducere a forței sistemului imunitar și predispune la o serie de probleme, nu numai infecții, dar și alte vulnerabilități biologice, fiindcă organismul nu se mai apără la nivel optim. În aceste condiții, pe lângă tulburări psihice (ex. anxietate/depresie), unii dezvoltă și anumitele tulburări psihosomatice. De aceea, stresul (distresul) trebuie prevenit, iar când totuși apare trebuie identificat rapid și tratat.

Dacă simți că ești stresat, ar fi bine să devii conștient că s-ar putea să ai o suferință psihologică, justificată sau nu, și ar fi bine să mergi la un psiholog pentru a afla ce se poate face. Acum, oamenii, cel puțin în orașele mari, au înțeles că dacă atunci când ai o problemă fizică mergi la medic, când ai o problemă psihologică trebuie să mergi la psiholog (sau la psihiatru sau la amândoi deodată). În mediul rural, din păcate, oamenii continuă să facă confuzii (ex. nu știu că problemele psihologice sunt tratabile psihologic, nu altfel), stigma asociată problemelor psihologice este încă puternică, și nu pot accesa ușor servicii psihologice; așa că mai fi încă de lucru la acest capitol.

Dacă cineva răspunde că e stresat trebuie să insiști, să întrebi despre ce este vorba, pentru că pentru foarte mulți înseamnă că NU trăiește o emoție pozitivă. Eu spun însă că nu-i o problemă, un om sănătos când are probleme de viață nu reacționează cu emoții pozitive, ci cu emoții negative sănătoase (eustres): să fii trist, nu depresiv, îngrijorat, nu panicat, nemulțumit, nu furios și agresiv. A fi nemulțumit, îngrijorat, trist ..sunt parte din sănătatea psihologică. Pentru mine ca psiholog, s-ar putea să nu fie o problemă psihologică, ci o stare care arată că ești un om sănătos. Eu mi-aș pune un semn de întrebare dacă ai fi vesel și bucuros, în condițiile în jurul tău se întâmplă evenimente negative.”

Cristina Pitilie Șendrea