Sâmedrul, marcat pe 26 octombrie în calendarul popular, era patronul ciobanilor și reprezenta începutul sărbătorilor „sfinților bătrâni”, ai sezonului rece: Sâmedrul, Sânt Andrei, Sânt Nicoară și Crăciunul.
Anul pastoral era deschis la Sângiorz, sărbătorit pe 23 aprilie, și se încheia pe 26 octombrie, de Sâmedru. În această perioadă, oile erau duse la pășunat în munți și erau preparate produsele lactate.
Apoi, de la Sâmedru și până la Sângeorzul următor, era perioada „iernatului” în cadrul gospodăriilor din vatra satului.
Acum erau „sloboziți” ciobanii și li se plătea osteneala din timpul verii, în produse (haine, cereale și brânză) și, uneori, în bani. Tot acum, potrivit etnologului Maria Bocșe, erau angajați ciobanii și bacii pentru păstorirea turmelor de anul viitor.Acum se putea cunoaște și cum va fi iarna. Bătrâni satului credeau că iarna va fi blândă, dacă în această zi de sărbătoare este senin, sau grea, dacă e înnorat și plouă.
În satele din Transilvania, în această zi, se făceau târguri, care erau cele mai mari evenimente ale toamnei. Aici veneau ceterași din mai multe sate și se întreceau în măiestrie, pentru a fi prețuiți și arvuniți la nunțile care urmau, aflăm din volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania – Sărbători, credințe, rituri, mituri”, autor etnolog Maria Bocșe, (apărut în anul 2007, cu sprijinul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj).
sursa: Tradiții Clujene
este parte a
