Mai avem puțin până la liniștea sărbătorilor, dar până atunci, pe lângă agitația specifică lunii decembrie, atât în familie, cât și la serviciu, se anunță multe, multe evenimente, spectacole caritabile sau nu, campanii, lansări, târguri. Un astfel de eveniment, cu totul special, va avea loc în intersecția unde au fost împușcați eroii Revoluției clujene anticomuniste, în 21 decembrie 1989, exact în momentul în care, în urmă cu 30 de ani, zeci de clujeni au fost omorâți sau răniți.
Anul aceasta se împlinesc 30 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, așa că jurnalistul clujean Tiberiu Fărcaș, ne invită să marcăm acest lucru, să participăm la o comemorare și o lansare de carte-document, dedicată lui Călin Nemeș. Cine nu știe cine este, dar și cei care doresc să rememoreze acele vremuri de istorie recentă, sunt așteptați, cu mic cu mare, în Piața Unirii.
Autorul volumului, Tiberiu Fărcaș, ne-a vorbit în exclusivitate și cu pasiune despre acest ultim proiect al său.
”Ideea cărții a venit după ce am așteptat aproape 30 de ani ca apropiații săi, oameni care l-au cunoscut personal pe Călin Nemeș, să scrie o carte despre el, despre destinul lui special și tragic. Eu l-am cunoscut doar ca prezentator de concerte rock, știam că organiza cenacluri îm căminele studențești, dar nu participasem la nici unul. A fost omul care a avut curaj să fie liderul unui grup de 20-30 de oameni care au protestat în centru, în Piața Libertății pe atunci, a fost rănit la Revoluție, iar apoi s-a sinucis în 8 iulie 1993.”
”Volumul conține interviuri cu prietenii lui apropiați, regizori, jurnaliști, Sorin Grecu se află printre ei, regizorul Lucian Tănase, printre cei mai buni prieten al lui Călin Nemeș, actorul Dorin Andone, Sorin Roman, clujean care și-a petrecut orele de la Revoluție cu Nemeș de asemenea prieten apropiat. Va avea patru capitole, este structurat simplu și conține, pe lângă multe amintiri și câteva fotografii de arhivă cu Călin Nemeș, plus o cronologie a Revoluției. Mi-ar plăcea să fie citită în mod special de tineri, de fapt este destinată în special lor, pentru că nu ar trebui să uităm niciodată acele evenimente. Ele ne-au redat libertatea de expresie.”
”Cartea va cuprinde și anexe cu articole din presă, nu toate, cele mai importante. De asemenea, amintim și poveștile altor revoluționari uciși la Cluj. Există o bibliografie impresionantă, Dicționarul Revoluției, multe alte cărți care s-au scris.”
”Problema mai spinoasă este relația Armatei cu Revoluția, pentru că ziarele armatei l-au criticat ulterior pe Călin Nemeș, l-au acuzat că ar fi fost băut. Consider, ca autor, că această critică nu stă în picioare, mai ales pentru că nu tragi în niște oameni băuți. Cei care veneau din Mărăști, de pe platforma CUG și din Mănăștur nu băuseră, un elev de 18 ani, împușcat mortal la Fabrica de Bere, nu avea cum să fi consumat alcool. Călin Nemeș și prietenii săi frecventau restaurantele și cafenelele Pescarul, Conti sau Arizona, care erau la modă atunci, dar asta nu înseamnă automat că era beat. Eu contest deci teza Armatei.
Călin Nemeș: ”Viața în comunism, Revoluția, Anii Civici și Sinuciderea.”
”A fost un personaj aparte, în opinia mea, un catalizator al vieții culturale de atunci. Era figurant la Teatrul Național, lucra în momentul Revoluției la Teatrul de Păpuși, apoi a devenit student la facultatea de Teatru, la clasa doamnei Melania Ursu, dar s-a sinucis înainte de a absolvi facultatea.”
”Avem multe fotografii de arhivă cu el, iar anii civici se referă la faptul că după ce a stat două luni în spital, a devenit omul care s-a implicat foarte puternic în lupta pentru democratizarea României. De exemplu, îl acuza pe Ion Iliescu că a confiscat Revoluția. El și Doina Cornea au fost figuri principale ale opoziției anti FSN-iste din Cluj-Napoca. După Revoluția s-au împărțit apele, colegi de-ai lor de la revoluție au ales să meargă la Frontul Salvării Naționale (FSN), ca marele actor Dorel Vișan, medicul Zăgrean și mulți alții dar cei doi au rămas inflexibili, au rămas de partea PNȚ-CD, PNL, în special al Forumului Antitotalitar din România, una dintre asociațiile civice clujene care au stat la baza formării Alianței Civice și apoi a Convenției Democratice din România.”
”Călin Nemeș a provenit dintr-o familie fără mari posibilități, a primit după Revoluție de la Primărie o casă în cartierul Andrei Mureșanu, unde visa să facă un teatru în aer liber. A fost declarat de Consiliul Local cetățean de onoare al Clujului alături de ceilalți eroi uciși ai orașului. Cel mai dureros moment este cel al sinuciderii, pe care nu o să-l ating foarte tare pentru că nu vreau să intru în can-can-uri și povești neprobate, a fost șocant pentru foarte multă lume, iar cei care îl cunoșteau povestesc că era foarte dezamăgit, trist în 1992 și prima parte din 1993. Nu doresc să scriu despre afirmații pe care nu le pot proba. Părinții lui sunt morți, mai are un verișor, Mihai Nemeș, o soră vitregă și nu am reușit să aflăm nimic de soția lui. Patricia Nemeș, fiica lui, este plecată din țară, ultima oară locuia la Bruxelles, dar nu am reușit să dau de ea, și-a închis contul de facebook. Am căutat-o împreună cu regizorul Lucian Tănase să o invităm la lansare”.
1989-2019, 21 decembrie, ora 15.40
”Vom solicita Poliției să oprească circulația în zonă pentru 10 minute, dacă nu se va aproba, atunci vom sta la ”Stâlpii Împușcați” 10 minute, un sfert de oră, apoi vom merge la cafeneaua Insomnia, unde vom cotinua lansarea, am programat proiecția filmului ”Undeva în Est”, al regizorului Nicolae Mărgineanu Jr., fiul fostului deținut politic, mare psiholog și pedagog, cu același nume, căruia comuniștii i-au distrus viața și cariera.”
”Filmul, îl are în rol principal pe Călin Nemeș, este primul și printre puținele producții care abordează subiectul partizanilor anticomuniști. A apărut în 1991, a fost difuzat pe canalele românești, dar mulți nu l-au văzut. Joacă foarte bine, avea talent de actor.”
Mărturii ale autorului
”Am participat la Revoluție doar în 22 decembrie, eram strungar la S. C. Electrometal SA și elev la seral în același timp. Au sunat sirenele la 8.30, tot Clujul știa ce se întâmplase în centru, la Astoria, la Fabrica de Bere și Mărăști. Am pornit din fabrică cu colegii, în marș, am trecut pe Bulevardul Lenin ( actual 21 decembrie 1989). Prefectura era înconjurată deja de tancuri și de blindate, iar soldații aveau scuturi albe. S-a produs acolo o mare fraternizare, dacă trăgeau în noi era măcel, genocid. Nu a tras nimeni nici un foc. Apoi, coloana s-a deplasat în Piața Unirii, unde s-a declanșat o bucurie uriasă, s-au ars toate cărțile din Librăria Universității, a fost o explozie de bucurie, la ora 12 și ceva, când a fugit Ceaușescu de pe clădirea Comitetului Central. Primul primar al Clujului pentru două, trei săptămâni a fost Nicolae Vălean. Mi-aduc aminte că s-a urcat sus pe statuie cu un megafon și încerca să grupeze lumea, s-o organizeze, dar era așa un entuziasm că nu prea s-a putut. Oamenii se îmbrățișau, s-au dus către Mănăștur, au venit înapoi în piață, era ceva inimaginabil. Am stat toată ziua în stradă, înainte cu o zi, în 21 când au fost împușcați oamenii, mama mea, care lucra undeva în centru, mi-a spus să nu ies din casă. Și am ascultat, poate dacă ieșeam, eram și eu…”
”L-am admirat foarte mult pe Călin Nemeș, este o carte în memoria lui. Pe prima pagină vom tipări o fotografie rară, el pe scena Casei de Cultură a Studenților din Cluj, purta papion și arăta semnul victoriei. Trebuie să ne aducem aminte de eroii noștri, acum la 30 de ani de la revoluție. Mai spun doar atât, Călin Nemeș este înmormântat în Cimitirul Mănăștur.
Cristina Pintilie Șendrea
este parte a
