Sfântul Ilie, aducătorul de ploi, sărbătorit pe 20 iulie. Tradiții și obiceiuri

În fiecare an, pe data de 20 iulie, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Prooroc Ilie, sărbătoare mare, marcată în calendar cu cruce roșie. În credința populară, Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul recoltei și se spune despre el că este cel care controlează tunetele și fulgerele, pedepsindu-i pe cei necredincioși.

În zonele rurale această zi marchează de asemenea miezul verii pastorale, iar ciobanii separă oile de berbeci.

Cine a fost Sfântul Ilie? Legenda carului de foc din cer

Cunoscut în credinţa ortodoxă ca fiind un Sfânt drept, corect și bun la suflet, se spune că în timpul vieții pe pamânt Ilie Tesviteanul a păcătuit grav, fiind ispitit de diavol pentru a-şi ucide părinţii. Căindu-se pentru fapta sa, Sfântul Ilie i-a cerut lui Dumnezeu puterea de a lupta împotriva diavolilor care îl stăpâneau. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile și l-a iertat. L-a trecut în rândul sfinților și l-a urcat la cer într-o trăsură cu roți de foc trasă de cai albi înaripați, făcându-l puternic şi biruitor.

În cer, Sfântul Ilie cutreieră norii, fulgeră și trăsnește dracii cu biciul său de foc pentru a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit. Și, pentru că dracii înspăimântați se ascund pe pământ prin arbori, pe sub streașina caselor, în turlele bisericilor și chiar în trupul unor animale, Sânt-Ilie trăsnește năprasnic pentru a nu-i scăpa nici unul dintre ei.

Atât de pornit este Ilie în a se răzbuna pe diavoli, încât Dumnezeu, ca să-l mai domolească, i-ar fi uscat brațul și piciorul stâng.

Oamenii cred că atunci când se întâmpla fenomene meteorologice spectaculoase, Ilie de fapt traversează cerul cu căruța lui de foc, pentru a ne ocroti. El este mereu în slujba binelui.

Ca divinitate solară şi meteorologică, Sfântul Ilie provoacă tunete, trăsnete, ploi torenţiale şi incendii, leagă şi dezleagă ploile şi hotărăşte unde şi când să bată grindina.

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Ilie. Ce să nu faci în această zi

De Sfântul Ilie, românii respectă anumite tradiţii moştenite din moşi-strămoşi:

• În acestă zi de sărbătoare nu se lucrează: gospodinele nu trebuie să facă ordine în gospodărie, iar în multe zone din ţară nu se aprinde nici focul în vatră pentru a se pregăti mâncare gătită.
• Dacă în ziua de Sfântul Ilie este furtună, nu trebuie să se deschidă nici uşile nici geamurile caselor, ca nu cumva să se ascundă vreun diavol ce fuge de furia Sfântului
• În dimineaţa acestei zile se culeg plante de leac, în special busuioc, care sunt puse apoi la uscat, iar femeile duc busuioc la biserică pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl pun pe foc, iar cenuşa rezultată o folosesc în scopuri terapeutice
• Oamenii se însemnează cu semnul sfintei cruci pe vreme de furtună, ca nu cumva vreun necurat să se ascundă prin preajmă și să fie fulgerați și ei odată cu diavolul.
• Nu era voie să se consume mere până pe 20 iulie și nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindina. În această zi, merele (fructele lui Sânt-Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfințite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.
• Potrivit tradițiilor, de Sfântul Ilie se mănâncă, pentru prima dată, roada nouă de mere și de struguri, nuci și alune. Sf. Ilie este considerat și patronul apicultorilor: în această zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscută sub denumirea de “retezatul stupilor”.
• Ciobanilor le era permis să coboare în sate pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii aduceau în dar iubitelor sau soțiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.

Potrivit tradiţiei, acela care nu respectă sărbătoarea este pedepsit de Sfântul Ilie, care trimite grindină şi furtună peste ogoarele lui.