Știm, în basmele noastre sună diferit, ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” (Petre Ispirescu), dar noi vrem să spunem de fapt că toți bătrânii au fost odată tineri, plini de viață, curaj și speranță. Materialul de față este așadar despre bătrânețe și despre faptul că vârsta este doar un număr. Tinerii de gimnaziu spun despre Smiley (n.r. artistul) că este bătrân, toți cei care mai au părinți spun că sunt în vârstă, despre bunici ce să mai zicem. Vârsta este doar un număr, e adevărat, dar, totuși, la un moment dat puterile te lasă, oamenii te sună mai rar, adaptarea la viața cotidiană este mai dificilă. Dacă vine și o boală, lucrurile se complică. Pe de altă parte, gradul de civilizație al unui popor se cunoaște după cum are grijă de categoriile de bătrânii săi. Este inutilă în acest moment comparația cu țările din vest, ne ajunge doar speranța că lucrurile se îndreaptă în direcția bună.
”Un vârstnic are calitatea aceasta de a te muia, de la creștet până în călcâie pentru că ei au foarte mult de oferit, în primul rând iubire. Vârstnicul e și bunicul de acasă care îți dă voie să faci orice!” Cristian Gog, artist magician
SERVUS Cluj a stat de vorbă cu Cristian Gog. Dacă vă mai aduceți aminte, este clujeanul care a câștigat o ediție ”Românii au talent”, în 2012. Este artist magician, deși spune cu voce stinsă că el nu este artist. A înființat două asociații, întitulate Magic People și Nepoți de Crăciun. Cu doi ani înainte de a deveni celebru, s-a gândit că are multe de oferit, dar nu știa ce și cui. A povestit unui cu Adi Hădean, un clujean pe care îl știa de la conferințele la care participaseră împreună, i-a spus ce avea de gând și că i-ar prinde bine un ajutor. Daaa, a venit repede răspunsul, doar să spună ceva concret.
”Uite, urmează sărbătorile de Crăciun, știu că oamenii se gândesc mai mult la copii, noi ne vom ocupa de bâtrâni. O altă prietenă a venit cu ideea campaniei Nepoți de Crăciun. Atunci Adi mi-a spus, hai să facem amandoi ce știm mai bine. Eu fac mâncare, tu magie. Am vorbit cu cei de la un centru comercial mare, să ne lase să ne desfășurăm în food-court-ul lor. Spectatorii primeau la final câte o punguliță albă, mică, în care puneau câte ceva pentru campania noastră. Și s-a adunat mult mai mult decât am sperat noi, aproape 150 de pachete.
Ne-au ajutat și cei care aveau vloguri, au venit alături de noi. Am reușit apoi să strângem peste 300 de pachete, iar în 2012, deși ne-am propus 500, am făcut 1000. Au tot crescut, până când n-am mai putut duce, au apărut probleme de depozitare, de logistică. Pachetele le împărțim la toate centrele de zi din Cluj. Când am văzut că nu mai avem unde merge aici, am ieșit cu campania din oraș și am dus pachete în Mureș, Sălaj și Alba.
Eu sunt de pe Valea Arieșului, mai vizitam biserici în zonă și un cămin de vârtnici. Mama a plecat într-o direcție, tata în alta, am împărțit pachete și ne-am asigurat că vor ajunge la nevoiași. Camapania a crescut, nu mai poate fi făcută în câteva zile, ne ține ocupați toată luna decembrie. Avem nevoie de spațiu, de voluntari. În ultima campanie am stat o săptămână numai la sortat de alimente, peste 3500 de litri de ulei, făină multă. Nu este un sacrificiu pentru noi, doar că renunț la activitatea proprie într-o lună care ar putea fi profitabilă pentru mine, atunci au loc multe evenimente.”
Ne-am întânit cu Cristian la Centrul de zi pentru vârtnici, pe care îl vizitrează cel mai des. Instituția, aflată în responsabilitatea Primăriei Cluj-Napoca, este coordonată de Mihaela Marcovici. Despre domnia sa, off the record, Cristian ne-a spus că, de când se ocupă ea de centru, mor mai puțini oameni. Discuția în trei a fost însuflețită, iar informațiile despre activitățile destinate persoanelor în vârstă multe și descrise în detaliu, semn că pasiunea și dedicația se afla în încăperea de pe strada St. O. Iosif. Centrul a fost înființat în 1998, dispune în prezent de 100 de metri pătrați, 700 de pensionari arătându-și până acum interesul pentru activitățile de aici.
Mihaela Marcovici, coordonator Centrul de Zi Vârstnici 1
”Când vin tinerii să predea ore de calculator bunicilor de la centru ne spun, uitați-vă, eu acasă nu am răbdare să le spun bunicilor cum să folosească calculatorul, dar aici ne place. De acum înainte voi fi mai atent la ce își doresc bunicii mei. Avem cursuri de calculatoare de două ori pe săptămână, de limbi străine: engleză, franceză germană, japoneză, spaniolă, dans popular și de sociatate, corală, grup vocal-instrumental, lucru manual, pictură, trupă de teatru, multe dintre ele coordonate de voluntari. Acum, toți cei de aici, și angajați și pensionari, avem în plan să transformăm o sală mai mare, să punem oglinzi, să arate ca o adevărată sală de dans. Tot timpul sunt întrebată ce facem în continuare, sunt interesați de tot felul de domenii, inclusiv de magie.
Cristian este nepotul nostru de aur, primul voluntar. Ce a dus el în plus, pe lângă pachetele care au venit de sărbători? Ideea că cineva încă se gândește la ei, dar și faptul că ar trebui să organizăm mai multe evenimente de familie, să ieșim mai mult în spațiul public. El ne-a încurajat, iar acum nu ne mai putem opri, când suntem chemați, spunem imediat prezent. În septembrie, de exemplu, vă invităm la Sala Polivalentă, vom avea două zile de festival în cadrul Zilelor Clujului.”
Cristian Gog, artist magician
”Îmi aduc aminte că am participat odată la o râsotecă, se tinea la sediul vechi de pe Horia, joia de la 16.00. M-a chemat doamna Mihaela și pe mine, spunându-mi că o să-mi placă. Nu mă așteptam să râd atât de mult! Râsul e molipsitor, e greu până pornește unul.”
În timp ce discutam de zor, un psiholog într-o sală alăturată terminase de ținut o prelegere despre sensul vieții, iar doamna Marcovici a ieșit din birou. Cristian Gog, căruia îi străluceau puțin ochii, a continuat:
”Am făcut zacusca bunicilor, socată, i-am sărbătorit cu torturi pe cei care au împlinit 85 de ani la Micești. Eu am postat pe net și am cerut ajutorul prietenilor și colaboratorilor. De exemplu, când am fost la Făget, la iarbă verde, am găsit un voluntar care să gătească pentru noi din Alba-Iulia. A venit cu un cort mare, să avem și umbră. Atunci am avut ocazia să-i văd pe bunici într-un alt context, după ce am făcut grătar, cineva a scos o vioară și atmosfera s-a încins. Foarte frumos! Apoi am avut ieșirile la Mesteceni, tăierea porcului, multe altele. Ei se bucură de orice ocazie de a fi împreună și de a se simți bine și asta mi se pare fantastic!”
Cum vine satisfacția? Cuvintele sau ceea ce spun ei e mai puțin relevant, contează mai mult îmbrățișările, cădura și forța cu care am fost îmbrățișat. Prima experiență este memorabilă și nu am cum să o uit. Mi-au dat lacrimile când am văzut că ne colindă în semn de mulțumire și ne-au dat cornulețe făcute de ei, ca pe vremuri. Creierul nostru și-a adus aminte de copilărie și ni s-au muiat genunchii. O experiență de genul acesta îți dă un bust de energie pentru tot restul anului.
Mi-amintesc că primii voluntari au fost elevii de la Liceul Augustin Maior, îi cunoșteam pentru că participaseră la Loly Boom, un festival organizat de noi. Le-am cerut ajutorul și pentru Nepoți de Crăciun și am primit poze din liceu…au format cozi pentru înscriere. I-am prevenit că aici nu este distracție, doar muncă. Am încercat să-i pregătesc și emoțional, dar am plecat de aici plângând toți. De fericire! Dar fericirea mea mare era că am văzut niște copii de liceu implicați, care în mod normal ar trebui să fie interesați de alte lucruri.
M-aș fi bucurat tare mult dacă, după momentul PRO TV, ar mai fi venit cineva din spate să susțină acest domeniu, al magiei. Mi-aduc aminte că în momentul în care am câștigat românii au talent, mi s-a pus microfonul în față și am fost întrebat ce cred că se va schimba pentru mine. Eram într-o stare emoțională de nedescris și primul lucru care mi-a venit în minte a fost că știu cert că această campanie ”Nepoți de Crăciun” o să treacă la un alt nivel. Și așa a și fost! Am devenit cunoscut și asta m-a ajutat, iar lucrurile s-au dus înainte.”
EPILOG
Inițial, acest material trebuia să fie despre numărul de bătrâni (oameni care au împlinit deja 100 de ani) din oraș. Am așteptat cifre oficiale…dar, ce a fost mai important în această așteptare,și nu putem să nu împărtășim acest lucru, este că am descoperit o poveste minunată, a doamnei Marianne Kardoș, care a împlinit 105 ani. Dacă s-ar face un film cu povestea vieții ei, ar avea însemnele- atenție dramă, +18. În urmă cu 2 ani, un trust de presă a reușit să obțină fotografii cu ea, noi însă, nu. Nu din răutate nu ne-au lăsat reprezentații Comunității Evreilor din Cluj să povestim sa să facem poze, ci din dorința de a o proteja. Am obținut, totuși, câteva informații despre ea de la domnul Mihail Ronai, secretarul comunității, căruia doamna Kardos i-a fost profesoară de ebraică și de cunoștințe din Tora și Talmud.
Mihail Ronai, Comunitatea Evreilor Cluj
”Am fost la ea o dată pe săptămână, timp de cinci ani. Îmi povestea fragmente din viața ei, o viață chinuită. A fost medic stomatolog, a fost deportată în 1944 și trimisă la Aushwitz, apoi în altele. Dintr-un lagăr sovietic, bonavă, s-a întors la Cluj, unde s-a întâlnit cu soțul ei, restul familiei sale murise. Aici a fost reclamată sub acuzația de genocid, vă dați seama? Fiind medic, fasciștii îi dăduseră sarcini acolo, printre care și împărțirea câtorva medicamente, iar acuzațiile la acest lucru făceau referire. A scăpat la prima reclamație, i-a murit soțul, dar a fost acuzată din nou de comuniști. A fost condamnată la trei ani de închisoare și interzicerea tuturor drepturilor civile.
Când s-a retras din activitate, și-a dorit să educe tânăra generație în tainele iudaismului. Foarte multe generații au trecut pe la doamna Marianne Kardos. A avut pornirea să dea tot ce știe, dacă ești învățat și cult nu trebuie să păstrezi informațiile doar pentru tine. Ea citea tot timpul. Îi plăcea să stea la soare cu o carte în mână. De la ea am învățat că trebuie să ne rugăm dimineața și seara, să comunicăm cu Dumnezeu.
Noi, cei din generația mea, suntem fără bunici, nu ne-am cunoscut bunicii. Sigur, în prezent crește speranța de viață, dar contează enorm cum sunt îngrijiți. Foarte mulți dintre copii își neglijează părinții, n-au empatie, sunt reci, iar acest lucru este trist, înseamna că nu îl au nici pe Dumnezeu. Dintre cele 10 porunci, v-aș aminti-o pe cea cu ”iubește și respectă pe părinții tăi”, fiind singura în care Dumnezeu promite ceva, și anume…atunci îți voi da viața lungă!
Cristina Pintilie Șendrea
este parte a
