Nu era gospodărie în lumea satului care să nu se pregătească din timp pentru venirea Crăciunului și a tuturor sărbătorilor de iarnă. Toate erau puse în rânduială, atât în ogradă, cât și în casă.
Curățenia și împodobirea casei cădea în seama femeilor, în special a fetelor mari, cele de măritat. Curățenia ceremonială era una deosebită, iar împodobirea odăilor era una specială, fapt relevat și în unele colinde de gazdă:
„Sculați, sculați, boieri mari
Că vă vin colindători
Pe la miez de cântători
Sculați, sculați, nu durmiți
Sculați și vă-mpodobiți
Și sculați și slugile
Să măture curțile
Cu mătură de mătasă
Să iasă răul din casă.”
Rolul ritualic al măturii este vizibil în colindă, atât în sens propriu, cât și în cel figurat, acela de a scoate răul din gospodărie. În alte colinde este lăudată hărnicia fetei gazdei.
„Asta-i fata cea frumoasă / Mândru și-o gătat prin casă…”
Fata era lăudată pentru că urma să fie pețită, în câșlegile de iarnă, aflăm din volumul „Dorul fără obiect”, al autorului etnolog Aurel Bodiu.
Sursa: Tradiții Clujene
este parte a
