Astăzi, conectați fiind la atâtea gadgeturi și având acces la internet, aflăm cât de repede când se schimbă vremea, fără să mai fim nevoiți să anticipăm ceva. Însă mai demult, bunicii sau străbunicii noștri, știau să “citească” semnele pe care natura le oferea și în funcție de ele, știau dacă se pun la drum sau nu, dacă vine ploaia sau nu. Și nu doar natura le oferea semne după care se ghidau.
Bătrânii satului știau tălmăci mesajele pe care le transmitea natura. Au învățat să privească atent la tot ce-i înconjura și să interpreteze semnele cerului, comportamentul animalelor și al păsărilor, pentru a putea anticipa schimbarea vremii și, în funcție de acest lucru, să-și organizeze muncile agricole.
În vechime, oamenii din localitatea clujeană Râșca știau că atunci când răsărea soarele cu o lumină prea intensă, ori apunea într-o geană de nor roșiatic, urma să plouă. Vremea rea era prevestită și de animale sau păsări. Spun oamenii că atunci când „poartă porcu’ paie în gură, când rândunelele zboară jos, pe lângă pământ, când vrăbiile se adună în stol și sunt foarte gureșe, sau când mâța își linge păru’, vine ploaie.”
Mai existau și alte credințe care se păstrează și astăzi în satele din zona de munte. „Când auzi primu’ tunet de vară, să te lovești de trei ori în cap cu ceva din metal, ca să fi tare și sănătos la cap. Când vezi vântoasele (vârtejuri de vânt) primăvara, să scuipi de trei ori în cruciș, să te întorci cu spatele și să-ți faci semnul crucii, ca să nu-ți strâmbe fața. Tot așa, înainte să bei apă dintr-un izvor, fântână sau un vas nou, să sufli de trei ori în semnul crucii.”
sursa: Tradiții Clujene