De ce să mergi la ședințe de dezvoltare personală, când poți să te întâlnești cu Vali Coman, zis și ”Big Boletus”! Știți, acele seminarii costă, durează mult, pe când clujeanul nostru are câte un sfat pentru fiecare în parte, indiferent de problema care cu care se confuntă. Înzestrat cu bunul simț ardelenesc și cu empatia unui om de televiziune, te ascultă, iar dacă îi trasmiți că ai o problemă deschide ochii mari, zâmbește și te incurajează. Recomandă să aștepți ziua de mâine, să ai răbdare pentru că trăim timpuri agitate, iar apropierea de natură și de oameni poate fi una dintre soluții. Ne-am întâlnit cu Vali Coman la sediul asociației ”O masă caldă”. Printre aburi, cratițe mari, șorțuri folosite, ne-am așezat la.. șezătoare. Atmosfera de acolo ne-a îndemnat să povestim despre lucrurile importante în viață. Ce am aflat vă spunem în materialul de mai jos!
Unde, când te-ai născut și ce ți s-a povestit despre venirea ta pe lume?
M-am născut în Cluj, părinții mei s-au cunoscut, așa cum se cunosc de obicei soții, întâmplător. Tatăl meu cânta la acordeon în formația Politehnicii, iar maică-mea era proaspăt venită de la Moscova, într-un schimb de experiență. S-au căsătorit, am ieșit din dragoste, așa crede orice cpil, așa cred și eu. Scopul meu aici pe pământ l-am identificat de-abia cu vreo 10 ani în urmă, nu știam exact ce vreau să fac…fizică, chimie (ceea ce am și făcut!) sau alte lucruri și am costatat că nu putem să ne bucurăm deloc de rolul pe care ]l avem pe Pământ, dacă nu ne ocupăm în primul rând de noi și de tot ceea ce ne oferă natura sau prietenii. Apoi, încet-încet, după ce ne cunoaștem, vedem părțile frumoase, cele rele, mai lucrăm la ele…(râde!)
Care sunt primele ”amintiri din copilărie” ?
Multe ar fi…cele de la școală, evident, de care te bucuri, darurile pe care le primești de ziua ta, o bătaie pe care o iei atunci când mai faci câte o prostioară. Așa au fost educați ai noștri, așa ne-au educat și pe noi, însă, evident, nu au fost agresive, au fost doar așa de atenționare. Legătura mea cu natura și cu ciupercile s-a stabilit încă de la primele ieșiri în natură cu ai mei, când am început să le cunosc. Mă bucuram de toate locurile prin care umblam și, tot cam pe atunci, am învățat să gătesc din pasiune, nu din obligație sau de dragul de a mă da mare. Aveam în jur de 7 ani când am făcut prima maioneză, tăiată, bineînțeles, o nebunie, coji de ouă, făină împrăștiată peste tot!
Ai fost copil singur la părinți?
Am avut și o soră, mai mare ca mine cu un an și o lună, care, săraca, a murit, a fost călugăriță în Ierusalim o bucată de veme și acolo a plecat la Dumnezeu. Practic, am avut o copilărie faină și reușită, o adolescență plăcută. Ea și-a desăvârșit rolul în viață, așa cum fiecare trece prin viața asta ca să ne putem duce rolul până la capăt …
Cât de importantă este familia pentru un start bun în viață?
Familia e formată din ceea ce ai primit în viață, dar și ceea ce ai încercat să creionezi în jurul tău: părinți, bunici, frați, prieteni. Eu zic că cel mai important lucru este să trăiești și să împărtășești bucuriile și necazurile, să poți să te sprijini pe ei, să poți să te bucuri de ceea ce înveți de la părinți. Când începi să dezvolți o nouă familie sau un trai alături de așa numita jumătate, să conviețuiești în ”parametri” cum imi place să spun, de iubire, toleranță și prietenie, pentru că la urma urmei asta contează, este important să primești acel suport când există nevoie unul de celălalt. Eu nu sunt căsătorit, dar am o viață tihnită și liniștită, mă bucur că alții au deja copii și sunt fericiți. Puteam să am și eu copii, poate o să am sau cine știe…(râde). Cel mai important lucru este să trăim în armonie cu cei din jurul nostru, așa cum am aparține toți unei singure familii.
Ce ne spui despre iubire, pasiune, sănătate, prietenie, bogăție?
Iubirea… are o singură față, cea față de aproape, dacă ar fi să o luăm biblic. Iubirea de mamă, nu aș vrea să se confunde, este unică. Este practic, ceea ce simți, ce îți oferă inima fără a gândi, fără a trece prin filtrul ego-ului. O trăire pe care o ai sau nu! Ar fi bine să o simți cu inima și nu cu creierul, atunci lucrurile vor decurge așa cum trebuie (”trebuie” e un cuvânt dur, l-aș scoate din vocabular!). Împlinirea vine o dată cu acest sentiment profund, care se poate manifesta față de un cățel, o floare, un prieten sau chiar față de cineva care ți-a făcut rău.
Pasiunea mea…va rămâne veșnic natura și tot ce este legat de ea, ciupercile, relațiile ascociative, prietenii. Pasiunea este puterea de a oferi ceea ce știu și eu, să fiu înțeles, iar oamenii să beneficieze de liniște ascultându-mă. Apoi, mă pasionează să pot să dau o mână de ajutor, o mână partenerială, pentru a putea să ne găsim consensul în acest Univers și așa bătut de soartă din toate direcțiile…
Sănătatea…eu zic că este ceea ce gândești și trăiești. Dacă gândești pozitiv și dacă vibrațiile tale sau energia pe care o ai este în folosul tău, cu siguranță nu vei risca probleme. Lăsând deoparte moștenirea genetică, restul depinde doar de noi, de modul în care ne așezăm lucrurile, cum încercăm să fim buni și să ne creăm nouă starea de bine. Aș adăuga aici și partea meditativă, în sensul că o rugăciune face întotdeauna mai mult bine, față de abordările negative care vin spre noi trebuie și ar fi bine să se transforme în pozitiv. Simți când cineva se apropie de tine cu drag, dar dacă vine cu frână, te îndepărtează imediat.
Prietenia…este o situație de suprafață. Prietenii sunt oamenii aceia care îți întind o mână atunci când ai nevoie sau aceia care te sprijină la un moment dat. De obicei încercăm să gestionăm necazurile singuri, dar niciodată nu știi când ai nevoie de sprijin, așa că este important ca prietenia să existe. Sunt și prieteni de suprafață, de interes, politici, prieteni de alte feluri și, eu zic că, pe unii dintre ei i-am putea numi amici sau poate chiar colaboratori. Prietenii adevărați ți se deschid și rămân deschiși, te poți baza pe ei, iar tu poți să le oferi ceea ce ai tu mai bun în tine.
Bogăția… înseamnă să te pierzi, să nu mai ai timp de tine, de propriile valori, să nu te bucuri de acei bani care vor veni pentru că vei dori să vină tot mai mulți. Trebuie să te bucuri de bogăția puțină pe care o ai pentru că este sufucientă și, dacă ai nevoie de mai mult, de partea materială ne ocupăm la pensie. Ne clădim structuri bazate pe noi și pe oportunițățile care vin în viață și, dacă ești de ajutor, orice activitate pe care o dezvolți îți aduce un venit. Mie nu-mi trebuie 10 hoteluri, 10 mașini, folosesc exact ceea ce îmi trebuie. Mai degrabă mă simt bine când mănânc slană cu ceapă decât un homar făcut în tot felul de forme, mai bine mănânc cu prietenii la pădure, decât într-un restaurant simandicos. Și dacă aș face, de exemplu, o întânire de afaceri, aș face-o cu siguranță în pădure, lângă un izvor, iar invitații vor fi desculți!
Cristina Pintilie Șendrea
este parte a
