Roşia Montană este o zonă în care tradiţia şi superstiţiile au un loc special în memoria localnicilor: deschiderea şi închiderea şteampurilor, rugăciunea la intrarea în galerie sau existenţa vâlvelor sunt doar câteva. Printre ele se află şi „Puşcatul de Paşti”, un obicei a cărui origine se pierde în negura vremii.
Încă din Ajun, feciorii se adună în cete şi pregătesc tunurile ce se vor auzi în Noaptea de Înviere. Zeci de țevi vor începe să puște la lăsarea amurgului pe dealurile din jurul satului. Iar totul este făcut cu un scop precis: apărarea comunităţii de spiritele rele ce îi dau târcoale.
Grupuri de tineri se organizează an de an, cu țevi de fier care măsoară o lungime de 3-4 metri, înfundate la un capăt cu cep de lemn sau sudate cu tablă și găurite la 2 pălmi de capătul înfundat. Aceste țevi sunt așezate la 20-30 cm distanță între ele în partea de jos și la o distanță mai mare în partea de sus, asemeni tunurilor pe o instalație făcută din lemn. În țevi se introduce carbid, apoi se pune apă nici prea multă nici prea puțină, se asteaptă să se facă gaze, dar nici prea mult, pentru că e posibil să dea rateu, după care cu un flăcărici, sau mai nou cu butelia de gaz la mână, se dă foc în jurul găurii și “booom”. O țeavă merge în acest mod de la 5 până la 10 pușcături, după care trebuie curățat de compozitul de carbid rămas în ea, pentru a fi refolosită. Astfel la un număr mare de țevi, Pușcatul e mai intens și mai atractiv dar și organizarea trebuie să fie foarte bună.
este parte a
