Între 1 și 9 martie, românii celebrează „Zilele Babelor” sau „Zilele Babei Dochia”, un obicei popular care reflectă credința că vremea din ziua aleasă de fiecare persoană prefigurează cum îi va fi anul. Se spune că, dacă în ziua respectivă este soare și cald, vei avea un an bun, iar dacă vremea este mohorâtă, anul va fi mai dificil. Pe 9 martie, odată cu sfârșitul „babelor”, se crede că sosesc „moșii” și căldura, marcând astfel trecerea de la iarnă la primăvară.
Legenda Babei Dochia, una dintre cele mai cunoscute povești din mitologia românească, explică schimbările capricioase ale vremii din această perioadă. Potrivit tradiției, Dochia și-a început urcarea pe munte îmbrăcată cu nouă cojoace, pe care le-a dat jos, rând pe rând, pe măsură ce vremea se încălzea. Însă, după ce a renunțat la ultimul cojoc, un ger năprasnic a venit pe neașteptate și a înghețat-o, transformând-o în stâncă. Aceasta este originea celebrelor „Babe” din Munții Bucegi, simbol al schimbărilor neprevăzute ale primăverii.
Alegerea „babei” se poate face la întâmplare sau în funcție de ziua de naștere. Cei născuți între 1 și 9 ale lunii își aleg baba în ziua corespunzătoare, iar cei cu date formate din două cifre își află baba adunând cele două numere (de exemplu, 23 devine 2+3=5, deci baba este pe 5 martie). Indiferent de zi, această tradiție rămâne un prilej de bucurie, simbolizând speranța unui an bun și al renașterii naturii odată cu venirea primăverii.
este parte a
